Miniștrii NATO și haosul securității pe Flancul Estic – Veriga lipsă a apărării?
Reuniunile, se știe, vin și pleacă dar durerile de cap rămân, așa că, miniștrii apărării din statele membre NATO s-au adunat, dacă pot să spunem așa, la Bruxelles pentru a discuta despre, ghici ce, măsurile de apărare și descurajare pe Flancul Estic, unde se pare că Rusia a fost ceva mai activă în ultima vreme, dar nu neapărat și benefică în istoricul relațiilor internaționale, deși situația e confuză, și se pare că românii, prin vocea lui Ionuț Moșteanu, au fost acolo, dar nu știu ce au lăsat în urmă.
Evenimentul a fost împărțit în două sesiuni, da, două, cu o cincime dedicată problemelor de apărare – și pe măsură ce înaintăm, s-ar putea să ne întrebăm dacă putem rezolva ceva – având în vedere incursiunile alea dureroase pe care le face Rusia în aerul nostru și al vecinilor, iar pe de altă parte, un prânz informal, care sună elegant, dar poate că nu a fost atât de informal pe cât s-ar crede, în care s-au discutat inițiative de sprijin pentru Ucraina, cum ar fi Kaja Kallas, ce mai face? Hai să nu ne pierdem în detalii.
În fine, în cadrul Consiliului Nord-Atlantic s-a făcut un inventar al angajamentelor, dar cine să le contureze? Să fie oare implementarea Summitului de la Haga doar un simplu moft, având în vedere incursiunile recente ale rușilor care sigur țin pe jar nu doar România, dar și Polonia și Estonia? Hai să ne întrebăm: cu ce cost? Distragerile acestea sunt total ineficiente, dar vedem și operația Eastern Sentry care ar trebui cumva să mai calmeze spiritele, dar ne costă, totuși, nemăsurat în timp și resurse.
După cum subliniază Moșteanu, România e pe baricade, ceea ce ar putea fi o veste bună, dar păcat că suntem mereu pe marginea prăpastiei, zic asta pentru că țara noastră e angajată să apere Marea Neagră, dar ceea ce îmi scapă este: când se va putea aplica un răspuns la dronele care ne invadează spațiul aerian? Răspunsul întârzie mult, sau cel puțin așa pare, continuând să ne întrebăm care este planul de acțiune adevărat și nu doar vorbe echivoc.
Pe de altă parte, partea a doua a reuniunii, ce-o fi însemnând asta, s-a ocupat de Ucraina, dar, oare, cu un sprijin care nu vine să curețe rănile profunde ale conflictului, ci mai degrabă le acutizează, mișcările diplomatice sunt încercări de a aduce o pace? Sau doar un simplu Pachet Cuprinzător de Asistență care nu îmi spune mare lucru? Cred că fiecare ministru s-a gândit cum să accelereze asistența pentru Kiev, dar asta nu înseamnă că vor veni nori de ploaie cu soluții rapide și eficiente, iar evenimentele de la Bruxelles, subliniate de UDCG, doar ne țin de cald pe niște scaune de lemn.
În concluzie, relatările de la Bruxelles pot suna ca un fast-food informațional – așa că să ne întrebăm, suntem într-o stare de inevitabilitate sau mai există o șansă de a construi ceva sustenabil? Articolul pe care l-am citit pe Mediafax s-ar putea să ne lase cu atâtea întrebări, dar cine are timp de răspunsuri în aceste zile agitate?
