“`html
Ministerul pe cale de dispariție? Radu Miruță pregătește tăieri șocante!
Într-o discuție prezentată ca fiind coordonată în mare secret în spatele ușilor închise, Radu Miruță, titrat fruntaș al Ministerului, s-a aventurat să declare că se va reduce dimensiunea structurilor din cadrul ministerului, dar nu se știe precis care va fi impactul real, deși se pare că unele capete ar putea să cadă, în special având în vedere întrebările retorice pe care le-a pus: „De ce naiba trebuie să mai existe șapte oameni în Consiliul ăla de Administrație când trei sunt de ajuns?”
Cine sunt acești cinci directori, se întreabă Miruță, care conturează un peisaj economic în care „nu vrem să facem nepoți ai directorilor să se căpătuiescă în directorat”, insinuând totodată întrebări pertinente asupra eficienței. „Deci, ăsta e un fel de stadion al luptelor de interese, unde fiecare vrea să-și bage oamenii, dar noi o să strângem menghina!”
Iar despre numărul angajaților săi, Miruță recunoaște că e prins într-o situație nu tocmai roz, moștenind o organigramă supraponderală, poate chiar un monstru, dusă desigur la extrem. „Mai am trei luni să învăț cum se mișcă lucrurile prin minister, și oh, Dumnezeu! E atât de densă organigrama, încât mă gândesc serios să fac o curățenie generală, dar nu știu câți din cei 704 angajați se vor trezi fără loc de muncă”, spune el, lăsând deschise multe uși, dar și o mână de întrebări.”
Admiterea că nu vrea „incompetenți” să rămână pe ștatul de plată și că vrea „doar oameni care au treabă de făcut” ridică din nou sprâncene. Ce va face cu angajații care, se zvonește, nu ar avea nimic de făcut și doar așteaptă ziua de salariu? „Ceea ce nu vor putea face este să meargă în instanță, așa că deciziile mele vor fi definitive, oricum ar fi”, continuă Miruță, ambiguu în privința modului cum va proceda în practică.
Întrebat cum poate să schimbe managementul administrativ fără a călca pe rândul legii, el insistă că vrea să fie un lider sănătos la cap. „Vreau să schimb cum este condusă România, dar nu cu încălcarea legii, iar cazurile cu plecări subite din minister sunt „apucături” care nu trebuie să ia amploare,” subliniază el grăbit, și poate ironic, fără a oferi detalii clare despre cum va respecta aceste principii.
În concluzie, Radu Miruță se află pe un teren minat, plin de incertitudini, întrebări și angajamente de reformă promițătoare care, însă, par să ascundă o nebuloasă de ambiguitate. Niciun angajat nu pare să fie în siguranță, dar ușor nu va fi nicidecum pentru cei rămași!
“`
