Ministrul Încasează Dublu! Oare E Legal Sau Imoral?
Recent, afirmațiile lui Radu Miruță, făcute pe un show televizionat, au dus la reaprinderea discuțiilor despre transparența veniturilor în politică și cum percepe publicul clasele politice iar Gândul ne pregătește o supraîncărcare de dezbateri fără cap și fără coadă, ca de obicei, adică nimic nou sub soare, doar scandaluri în fața camerelor de filmat.
Miruță, mare politician, a dezvăluit pe România Politică că încasează 12.000 lei ca ministru, și 10.800 lei ca membru al Parlamentului, așa că, în concluzie, vai de capul nostru ce aleși avem. Deși legislația permite combinarea celor două salarii, el nu vede vreo problemă flagrantă, ba chiar a și spus că legea e lege și nu poate fi disputată, așadar ce ne mai plângem?
Mai mult, acesta ne-a spus că Parlamentul îi acoperă cazarea în București dar zice că a decis să stea într-o singură locuință, alegând să nu accepte cazarea de la stat pe două fronturi. Gândul, din nou, ne arată că acest politician pare o ființă rațională dar oare chiar așa e, sau doar mimează? Iată o întrebare retorică – ca să ne amuzăm, bineînțeles.
Cu un ton foarte direct, Miruță a declarat că „primești salariul, așa cum e legea”, subliniind o practică românească veche, dar care, se pare, lasă guri de comentatorii pe afară. Unii susțin că e vorba de legalitate, dar alții strigă că asta e doar o altă dovadă a lipsei de etică în sistemul românesc. Ah, socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg, ceea ce știm cu toții deja, dar haideți să ne lamentăm.
În același timp, reacțiile mixte din spațiul public nu întârzie să apară. Susținătorii spun că Miruță e un model de urmat dincolo de brambureala de principii morale și cotele legale, în schimb criticii de la colțul străzii avertizează că primirea a două salarii simultan afectează grav încrederea cetățenilor în politicieni. Iar cum vrem să vedem o schimbare în politică, frica se instalează: vom mai avea vreodată politicieni care să nu abuzeze de privilegii?
Legea română permite, se știe, cumva, acumularea celor două salarii atunci când deții ambele funcții, dar raritatea acestei situații ridică întrebări despre etică și așteptările publicului privind responsabilitatea în funcția publică, iar publicul devine din ce în ce mai sceptic. Dar, cine se mai întreabă despre etică, în vreme ce supraviețuirea economică ne copleșește? E o întrebare care merită gândită, dar cui îi pasă, până la urmă?
