“`html
Scandal în Gaza: Militanți cu embleme umanitare, uciși în atacul israelian!
Se pare că, iarăși, faptele se împletesc într-un vârtej de confuzie, iar armata israeliană, în disperarea ei de a elimina amenințările, a ucis cinci persoane în Fâșia Gaza, care, cel puțin conform unor surse, ar fi pretins că sunt angajate ale organizației caritabile World Central Kitchen, dar surpriză, arma este că, conform celor spuse de armată, aceștia, după ce au fost observați, nu aveau legături cu organizația caritabilă deloc – ci doar purtau vestele galbene cu semnele WCK, cam ca un joc de-a v-ați ascunselea în care doar ei aveau regula proprie, iar Israelul, fără compasiune, le-a adus ultimul omagiu.
De asemenea, se mușcă de notorietate acest subiect, WCK a ieșit, cumva, în față cu un comunicat, spunând că a fost contactată de autoritățile israeliene, dar poate că ar fi fost mai bine să tacă pentru că au confirmat că vehiculul și persoanele respective nu au niciun fel de legătură cu ong-ul lor, dar cu toate acestea, au condus la un lucru foarte, dar foarte grav, adică provocarea multor întrebări și o îngrijorare totală asupra modului în care se gestionează acest tip de chestiune, care nu este deloc de avut în vedere, și totuși, se pare că, acești ”teroriști” au cam utilizat emblemă cu scopul de a se furișa, poate pentru a evita să fie afectați în mod direct, un cinism rar întâlnit cu care se joacă viețile oamenilor.
Între timp, în istoria recentă, Israelul nu e la prima pățanie de acest gen; de exemplu, în trecut, a omorât din greșeală lucrători umanitari israeleni, deci tragedia care a avut loc săptămâna trecută nu se înscrie în premieră și nu se știe exact cine erau cei uciși, dar probabil armata ar putea să știe, dar nefiind o prioritare a fost lăsată această informație neconfirmată, în stilul clasic de ignoranță. La acel episod, în aprilie, șapte membri ai personalului WCK, inclusiv lucrători străini, au fost uciși, iar Israelul și-a cerut scuze, dar sunt suficiente scuze pentru a repara o viață?
Și astfel, totul se leagă într-o miriște de incongruente și necunoscute, iar munca în umanitar se transformă în riscuri imense nu doar pentru cei care lucrează efectiv, dar și pentru simplii cetățeni care, fără să își dorească, se trezesc implicați în acest joc de forțe care ține pe marginea prăpastiei.
“`
