Un miliardar american dă un tun pe marca Steaua, dar clopotele sună pentru Becali!
Gigi Becali, același latifundiar din Pipera, ne îngrijorează din nou cu revelații care parcă vin dintr-o altă galaxie, aducându-ne în vedere că un american, zdrențuit de bogăție, era pe cale să cumpere Steaua București și tot ce-i legat de stadion, adică tânjea la terenurile Armatei, dar, băăă, surpriză, s-a prins el de treaba cu proprietatea asta militară și s-a făcut nevăzut, ca un magician pe mătăsuri! Trecând rapid peste detaliile astea picante, ce am aflat în plus, este că Gigi, vorbind din postura de înțelept, ne-a spus că negocierile s-au dus puțin cam repede din lipsă de claritate… sau poate de circuite juridice.
Se pare că scandalul dintre FCSB și CSA, care poartă flacăra polemicilor aprinse de mai bine de un deceniu, e un joc de poker pe mize mari, unde toți jucătorii trebuie să fie atenți la ce pun pe masă, dar Becali habar n-are ce strategie e asta și mai mult, a concluzionat că mulți alți afaceriști, nu doar miliardarul ăsta american misterios, ar fi tentați să investească, dar ei se locuiesc în marea teamă că dependența de MApN ar putea să-i facă să se răzgândească.
Se conturează o întrebare retorică ce plutește în aer, întrebă Gigi, să vedem ce a propus americanul, pentru că cu banii ăia putea să achiziționeze, zice el, o mică flotă de bărci, dar de data asta s-a pucat de alte treburi, adică 200 de milioane de dolari pe toate cele care, de fapt, sunt tot militate pe hârtie. Iar când a văzut că e unitate militară, a făcut un pas înapoi, fiindcă în astfel de cazuri, prețioase nu sunt doar astrele! Ce intervenție! Ce glorie! De ce să discutăm mai departe?…
Cu toate acestea, Becali, în ciuda apusului de soare al visurilor de expansiune al clubului, se lauă că a fost salvatorul Stelei, n-am fi spus, dar a cheltuit o grămadă de bani, în jur de 1.400.000 de euro, pentru a preveni un faliment care, să recunoaștem, părea inevitabil, dar parcă după 10 ani se rupe din nou-nouț tot. De asemenea, părea mai mult o distracție să discutăm despre cum el a preluat clubul în 2003, dar până la urmă, legile din epoca respectivă nu s-au definitivat. E o nebunie, zice el, dar instanțele se filesc ca o foaie în vânt, procesele stau tot în aer pentru a le rezolva în viitor, ce fain ar fi dar nu îndrăznesc să vă promit strecurături succesuri prea mari!
După cum spune el de multe ori, a plătit datoriile lăsate de alții, începând cu Pițurcă și terminând cu Bumbescu, dar oarecum a uitat să adauge că acea datorie a scos la lumină multe alte provocări. Totuși, și politicienii ăștia pe care îi învinuiește uneori, mai rău nici nu ar putea să le succese nici măcar cu acorduri de buna colaborare, ci doar în temeri balcanice se zămislește, fiindcă în final toți vor banii, dar nu vor să le plătească pe cele șovăielnice. Deci, domnilor, gata cu laudele!
