Argentina sub Milei se îneacă, iar ajutorul de la Trump are un preț
Președintele argentinian, Javier Milei, un lider de extremă dreapta, își strigă disperarea economică din colțul în care l-a adus criza, într-o căutare aproape disperată spre Statele Unite, adică ajutor sub formă de bani, știind că fără dolari acoperirea străzii devine tot mai greoaie, iar întâlnirea cu Donald Trump zici că-i un colac de salvare într-o mare de instabilitate financiară.
La Adunarea Generală a ONU, Milei și Trump s-au întânit, iar abia au apucat să schimbe câteva vorbe, că deja rumorile au început să circule precum aerul în secunda a întâlnirii, Milei strigând după un ajutor care vine de la Trezoreria SUA. În vreme ce Scott Bessent, secretarul Trezoreriei, a zvonit pe platforma X că-i la negoț cu Banca Centrală a Argentinei pentru un program extravagant de schimb valutar, unde 20 de miliarde de dolari sunt la ordinea zilei, pesimismul nu mai e de mult o noțiune străină în Argentina, care s-a obișnuit să se adapteze la supliciul austerității economice.
Fără să stea pe gânduri, Bessent a lăsat de înțeles că Trezoreria americană e gata să achiziționeze obligațiuni în dolari, dar nu oricum, ci doar când lucrurile se vor stabiliza, iar Milei se agăță de acest ajutor implorându-se că poate așa va reuși să vină cu un plan miracol la alegerile legislative, care bat la ușă.
Dar va fi oare suficient? The Wall Street Journal a aruncat o privire necruțătoare asupra situației, explicând cum „Argentina își pierde încrederea în revoluția de piață liberă a lui Milei”, iar pentru votanți cu fabricile închise, banii se risipesc mai rău ca apa, iar Milei rămâne cu promisiuni goale și încercând să salveze ceea ce mai poate din regimul său.
Pe lângă toate acestea, ajutorul american transformă țara într-un datornic mai rău decât înainte, adăugând un nou strat de datorii după împrumutul enorm de 20 de miliarde de dolari de la FMI. Un cerc vicios din care Milei își dă seama că e greu de scăpat, iar ajutoarele lui Trump s-ar putea să nu fie decât un foc de paie.
Se zvonește chiar că Trump l-a lăudat pe Milei pe Truth Social, acuzându-l pe Milesi că-i un lider „fantastic”, dar oare cât de fantastic e să rămâi pe spatele unui sistem economic care s-a dovedit a fi mai mult un joc cu cărți căzute? Pe de altă parte, Milei blochează banii pentru spitale și persoanele cu dizabilități dar își reduce taxele de export – o alegere care ar trebui să-i aducă bani, dar aviditatea nu prea face casă bună cu lipsa de bun simț în fața nevoile oamenilor care așteaptă fragmente din ceea ce a fost cândva un viitor mai strălucitor.
Economistul Martín Burgos a comparat economia Argentinei cu o „mașină veche”, care rămâne fără combustibil pe drum, și chiar dacă Milei jonglează cu promisiuni de ajutoare și sporiri economice, ritmul lui de viață se confruntă deodată cu o realitate neagră. Camerele Deputaților au anulat vetoul privind creșterea fondurilor pentru universități și urgențe în spitale, dar Milei pătrunde cu deciziile sale în adâncurile tot mai adânci ale crizei. Moartea și disperarea lui Milei ar putea deveni un spectacol la care nimeni nu vrea să participe.
Asta e Argentina, o țară dezbinată pe tărâmul nesiguranței, și cu toate că Milei se străduiește să găsească sprijin american, reacțiile din SUA, precum cele ale senatoarei Elizabeth Warren, îi conturează imaginea de marionetă într-un joc periculos, iar soarta Argentinei se află în mâinile lui Milei care, la rândul său, este ce mai mult capturat de jocurile celor care-l sprijină. Cu acest peisaj dezolant de zăpadă în care oamenii nu își ating necesitățile de zi cu zi, întrebarea rămâne: până unde va ajunge Javier Milei pentru a nu-și pierde locul la masa politică?
