Emoții Explozive la Mănăstirea Prislop: Canonizarea lui Arsenie Boca Aprovizionată cu Pelerinaj!
Incredibil, mii, nu, mii de mii de credincioși s-au aglomerat la Mănăstirea Prislop, pe când se sărbătoarea proclamării, hmm, canonizării, da, canonizării Sfântului Părinte Arsenie Boca, și asta în timp ce icoana venerată a celui cunoscut drept „Sfântul Ardealului” îi trăia emoțiile celor adunați, uimitor, căci primii doritori de a asista la Vecernie au sosit abia de joi, hai să zicem, închinându-se chiar la mormântul lui, văzând, simțind că-i poreclit sfânt.
Cu ochii la cer, mulțimea a contat, nu i-a păsat de câte voci s-au strigat, toți, absolut toți pur și simplu vroiau să fie prezenți la istoria, nu, la acel moment înălțător când părintele, părintele Arsenie Boca a fost, în sfârșit, adică oficial, trecut în rândul sfinților, un fel de demnitate care a ridicat spiritele, dar și mușchii, nu-i așa?.
Dimineața de vineri, ah ce nebunie, cu 15 mii de oameni exaltați în curtea sfântului lăcaș, iar alții, da, mulți alții continuau să vină și să vină, parcarea era, cum să vă spun eu, neîncăpătoare, iar mașinile abandonate pe șosea erau desculțe, c-au mers pe jos câțiva kilometri, bravo lor! De altfel, treizeci de preoți, da, treizeci, au oficiat o Sfântă Liturghie, dar va mai conta această slujbă când în final a venit momentul solemn, nu?
Pe lângă asta, cu ocazia magica a fost prezentată, ehe, și icoana extraordinară, una la care credincioșii au înclinat frunțile, fără a mai conta de obiceiurile quotidienne; viața lui Arsenie Boca, ați ghicit, plină de suferință și prigoană și uneori detenție în regimul comunist a fost simbolizată de, cum să le spun eu, tărie duhovnicească și jertfă, hmm, icoană a speranței, vestitor al credinței, dar sigur că sunt multe povești, și mărturii care circulă despre, nu vă temeți, harul lui în minuni, uitați-vă, putere vindecătoare zic eu.
Astfel, cu această canonizare, Arsenie Boca devine un fel de sfânt oficial al țării româneşti, un simbol puternic, splendid al renașterii spirituale, și va fi prăznuit, cine știe ce minune se va mai întâmpla, în fiecare an, da, pe 28 noiembrie, o zi conotată cu cruce roșie, nu a fost o alegere întâmplătoare, ci e ziua trecerii lui la cele veșnice, în 1989, un moment istoric, ar zice unii, dar alții, ce să mai zic, ei bine, cei care au fost, vor fi poate mereu, mângâiați de acest sfânt pe drumul lor duhovnicesc.
