“`html
Politicianul Controversat Mihail Neamțu Își Atacă Colega Folosind Imagini Umilitoare!
Păi, dragii mei, ce ne facem noi în zilele astea când un deputat, care este și președinte pe bună dreptate la Comisia pentru cultură din Camera Deputaților, lansează un sondaj, nu că ne-am aștepta altceva, doar că este întrebarea aia, cosmică, „Cine sunt cei mai slabi miniștri din actualul guvern?”, la care cu siguranta sunt multe răspunsuri semnificative, nu? Sondajul a fost acompaniat de un colaj cu tot felul de poze, doar că, surpriză, ministra de Externe Oana Țoiu apare într-o postare care îi face cu adevărat cinste, dacă mai era nevoie de un contrast atât de evident între imaginea sa și a colegilor.
Și imaginea aleasă, așa, ca să fie și scandal, este dintr-o apariție naivă și zâmbăreață, alături de Nicușor Dan, și, cine să se fi gândit că e selectată cu scopul de a o expune la propunerea de a fi ridiculizată, asta e cam tare, nu? În loc să fie o poză care să ne îngrijoreze despre calitățile politice ale celor vizați, discuția ajunge la calitățile fizice, ce ironie, nu?
Păi, Neamțu, ce-i cu tine? Se pare că ai decis că umorul nu are frontiere și că libertatea de exprimare trece și prin ironii mai puțin plăcute. A, dar să nu uităm, deja ne-ai vorbit despre „corectitudinea politică” care parcă te cam lovește adesea. Aici îți dau dreptate, pare că unele glume au devenit tabuu-uri, cum să râzi de „dantura unei femei urâte”, dar tu insisti pe principiile tale, cu dovezi din vechime, că pe vremea lui Ceaușescu, alte vremuri, dar totuși, cineva a râs de tot ce îi părea amuzant.
Acum, ca Neamțu, cu toate detaliile tale grandioase, critici și acuze la adresa liberalismului din umor, continui să îti exprimi părerea despre cum „n-ai voie să râzi” și, dintr-o dată, kismetul a intervenit, soarta te-a purtat la judecată cu colegii tăi. Oana Țoiu nici nu știe cum să reacționeze la ofensiva ta. Uite, Neamțu, dar de ce să te enervezi că ai folosit poza pe care ți-au dat-o toți susținătorii, nu vezi că ești parte dintr-un show, un spectacol care nu te avantajează? Este un simplu joc în care, repet cu patos, nu s-au folosit criterii meritocratice.
Și răspunsurile pe care le-ai primit sunt pastile de adevăr pentru noi toți, trebuie să ne amintim că tu știai de aversitatea ce se poate stârni, și te-ai supărat degeaba, pentru că, într-un fel, ai reușit să deschizi o discuție controversată despre cum și unde se termină umorul politic și când ajunge într-un teritoriu otrăvit. Oare sunt toate astea doar un pretext pentru a distrage atenția de la subiecte mai serioase? Zici că da, dar sunt gata să mă îndoiesc de zicerile tale!
“`
