Mihai Udroiu despre Arestările Preventive și Stabilitatea Justiției în România
LEAD: Mihai Udroiu, fost judecător la Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ) și actual avocat, a adus în discuție aspecte esențiale ale sistemului judiciar românesc, subliniind că arestările preventive nu sunt determinate de soliditatea dosarului, ci de evaluarea riscurilor asociate cu persoana acuzată. De asemenea, el a abordat problemele legate de corupție în magistratură și impactul presiunilor mediatice asupra justiției.
Udroiu a explicat că măsurile de arest preventiv și arest la domiciliu sunt extreme și trebuie folosite cu prudență, doar atunci când alte măsuri mai puțin intruzive nu sunt suficiente. „Dacă judecătorul apreciază că îți poți desfășura urmărirea penală în mod eficient, cu persoana sub controlul judiciar, că nu există risc să-ți influențeze martorii, că nu există risc să se sustragă, de ce să-l arestezi?”, a întrebat el retoric. Aceasta sugerează o nevoie de reformă în evaluarea măsurilor preventive, eventual prin utilizarea brățărilor de monitorizare, care, conform lui Udroiu, ar putea fi eficiente „dacă ar funcționa bine”.
Detalii Specifice
Udroiu a subliniat că arestarea preventivă este o măsură preventivă, nu o pedeapsă anticipată, având ca scop prevenirea riscurilor care ar putea afecta desfășurarea procesului penal. „Ce previi? Previi riscurile la buna desfășurare a procesului penal”, a afirmat el, accentuând că arestările nu trebuie să fie folosite ca un instrument de sancționare. În opinia sa, un judecător ar trebui să analizeze dacă există dovezi clare de risc de sustragere sau influențare a martorilor înainte de a decide asupra arestării.
În ceea ce privește Direcția Națională Anticorupție (DNA), Udroiu a exprimat rezerve cu privire la capacitatea acesteia de a gestiona competența asupra magistraților, afirmând că „nu cred că DNA-ul este pregătit în acest moment să preia competența pe magistrați”. El a evidențiat importanța de a avea un narativ bine fundamentat atunci când se fac afirmații grave despre magistratură, subliniind că o simplă sesizare nu constituie neapărat o infracțiune.
Referitor la infracțiunea de abuz în serviciu, Udroiu a clarificat că aceasta a fost creată pentru a proteja cetățeanul de abuzurile statului, nu invers. El a adus în discuție cazuri în care foști procurori au fost acuzați de abuz în serviciu, punând sub semnul întrebării aplicabilitatea acestei infracțiuni în contextul actual.
Udroiu a spus că stabilitatea magistraturii este menținută în prezent de Înalta Curte și de președintele acesteia, subliniind că afirmațiile și poziționările trebuie să fie ferme în apărarea independenței justiției. De asemenea, el a abordat problema mandatelor de siguranță națională, sugerând că cifra 0 de respingere a acestora ar putea indica o problemă în filtrul aplicat de judecătorii desemnați.
În privința Inspecției Judiciare, Udroiu a menționat că aceasta nu poate sancționa erori de drept, iar judecătorii ar trebui să fie capabili să ia decizii bazate pe probele din dosar, nu pe presiunea publică sau mediatică. „Judecătorul se uită pe ceea ce este în cauză, nu pe ceea ce dorește populația sau manifestanții să se întâmple”, a afirmat el.
Udroiu a subliniat că, în contextul actual, este esențial ca foștii magistrați să fie vocali în sprijinul justiției, având în vedere atacurile sistematice și decredibilizarea magistraturii. „Am plecat de la Înalta Curte în contextul atacului sistematic împotriva Justiției, alegând să servesc și Justiția, dar și magistratul”, a concluzionat el.
În final, Mihai Udroiu a evidențiat că impactul bugetar al pensiilor speciale este insignifiant și că miza reală în discuțiile despre acestea este capturarea justiției, subliniind necesitatea de a păstra independența sistemului judiciar față de influențele externe.
