“`html
Povestea apocaliptică a eşecului: Teja își varsă amarul după înfrângerea cu Dinamo!
Într-o zi mohorâtă, Metaloglobus a fost zdrobită de Dinamo, scor 1-0, pe teren propriu, iar la final, Mihai Teja a ieșit din pielea lui de frustrare, pe când echipa sa, nou-promovată, a rămas cu un punct în urma a cinci etape, lucru care e de-a dreptul alarmant și nu doar din cele spuse de antrenor, ci și din felul în care fotbalul românesc își face de cap.
Teja, ca un oracol derutat, își exprima supărarea legată de haosul din campionat, unde loturile se conturează pe parcurs ci nu cum ar fi normal la început, dar cu detalii care mai de care mai obscure, ba i-a lăudat pe jucători că au muncit dar tot s-a pierdut, ba a zis că ăia de la Dinamo au jucat de parcă nu erau deloc pe teren, chiar dacă au câteva ocazii ratate la final, superb, dar vai nu au marcat, rămânând cu acel nostalgic 1-0 care durează în istorie.
Așadar, după ce a zăcut peste meci, Mihai Teja s-a plâns de frustrările lui, care oarecum sunt cele ale multor antrenori din România în vremuri mai tulburi decât o furtună de nisip, și a subliniat cum echipele românești nu pleacă la drum cum ar trebui, adică cu loturile întregi, dar în fond, este de înțeles, că vorba ceea, cine are bani să mai aducă jucători când bună parte din ei rămân în umbra nesigurantei.
„Am luat acel gol, cred că a fost șut deviat, din ce am văzut de pe bancă.”, a spus el, ca și cum ar fi comentat un dibaci al sportului; „Am încercat să revenim dar, în prima repriză, a fost echilibru între cele două echipe. Au avut mingea, dar au pasat în propria treime.” Apoi a mai spus că, „îmi pare rău pentru băieți, că aleargă, muncesc,” dar parcă lipsește acea poftă de a câștiga.
Și, pe când staff-ul se chinuie să aștepte venirea unor jucători mai buni și mai ieftini, Mihai Teja a explicat cum ar vrea ca 80% din lot să fie conturat încă din cantonament, iar gheața să fie spartă nu doar simbolic, ci și în realitate, privind spre un viitor care pare tot mai fad.
„Băieții aceștia, care au fost sezonul trecut” spunea el cu un ton nostalgico-melancolic, „meritau șansa să se bucure de Liga 1.” Bine, dar când creditările se duc, iar primele meciuri nu pot împinge echipa mai sus, e clar că ne ciocănesc alții când ne prind, una dintre cele mai mari frustări ale tuturor antrenorilor din țara noastră, pe care Teja le-a rezumat ca un veritabil filozof al fotbalului românesc.
În concluzie, concertul de neîmpliniri al lui Teja este la ordinea zilei, cu echipe românești care se zbat în marea de incertitudine, iar el a rămas cu un gust amar, dar nimic nu se schimbă în peisajul hărăzit fotbalistic, unde starea de neliniște domină predicțiile. Așadar, rămâne de văzut dacă Metaloglobus și antrenorul său vor ieși la suprafață din acest marasm, sau dacă vom continua să asistăm la drame din fotbalul românesc. Acestea sunt întrebările care ne macină.
“`
