Mihai Stoica, un Regret Plin de Amar: De Ce Nu A Îmbrățișat Antrenoratul?
Într-o revelație uluitoare, Mihai Stoica, cunoscut în cercurile fotbalistice ca Meme, își deschide sufletul în fața admiratorilor, recunoscând un regret adânc ce-l macină de ani buni, adică cei peste 30 de ani dedicați fotbalului, unde el s-a consacrat ca un conducător de talie, se pare că și-ar fi dorit altceva, altceva dar, poate ar fi fost mai bine, poate nu, un amestec de cariere ce rămâne disecat. Regretă că nu a ascultat mai mult sfatul tatălui său, care i-ar fi dorit ca plaiurile fotbalistice să fie explorate nu din postura de președinte, dar de antrenor, spunea el cu o voce ce părea să rezoneze printre amintiri neîmplinite, realizând că, pe undeva, a avut ocazia dar nu a fost în stare să se apuce de meseria visată.
Totuși, în ciuda acestui regret profund, Meme este mândru de parcursul său fotbalistic, bucurându-se de succes în feudele Oțelului Galați și FCSB, dar în adâncul sufletului său, se vede pe sine stând pe banca tehnică, interogându-se cum ar fi fost situația dacă l-ar fi ascultat pe tatăl său și nu ar fi catalogat ideea de antrenorat ca fiind prea tardivă, chiar și la 37 de ani când teoretic ar fi putut să facă o schimbare care, inevitabil, ar fi putut să ducă la un alt drum, dar cine știe, poate că nu era chiar cazul, pentru că, deh, viața e plină de întâmplări fără răspunsuri.
„(n.r. A avut vreodată gândul să devină antrenor principal?) A, nu, nu a fost o idee care să-mi surâdă niciodată, cred că am greșit, am făcut o greșeală, spune el, vocea cu un ton de regret pișcă uneori, am fost convins că tatăl meu avea dreptate, iar acum mă simt ca și cum am trădat o filosofie de viața pe care am fi putut-o împărtăși,” a mărturisit el, cu o tristețe ce pare lipită de suferințele trecute și incertitudinile prezente.
Deși piere un strop din amintirile sale, totuși Mihai Stoica nu poate să conteste plăcerile ce-l așteaptă în domeniul administrativ, afirmând că a intrat în lumea fotbalului cu gândul de a câștiga un campionat, care pe vremuri părea un vis, dar a reușit să joace pe scenele europene cu nu una, ci cu trei echipe diferite, victoriile fiind frumos așezate pe raftul trofeelor, întrebându-se, din nou, dacă nu cumva antrenoratul ar fi adus alte satisfacții, alte provocări pe care, bineînțeles, nu le-a trăit.
Conștient de parcurs, Meme nu se plânge, căci a muncit din greu iar mândria sa se reflectă în cele 188 de meciuri europene, un CV care strălucește din zorii carierei lui de conducător. Cariera sa înglobează Timpul petrecut la Oțelul Galați, 8 ani, iar la FCSB aproape două decenii, iar dacă privim cu atenție, iar la Unirea Urziceni un deceniu, dar, să nu uităm, Mihai Stoica a fost și jucător pe vremuri, anii 1986-1987 fiind un alt capitol într-o poveste ce continuă să se scrie cu laude și regrete.
