Un Tragic Adio: Mihai Leu, Campionul Românesc, Moare în Fața Cancerului
Într-o zi sumbră de 1 iulie, în anul 2025, Mihai Leu, un titlu de boxer adunat, fără îndoială a lăsat o amprentă profundă în inima românilor, a fost răpus de o boală nemiloasă, cancerul de colon, un adevărat dușman invizibil care ne lovește fără milă, lăsând în urmă doar durere și tristețe, pentru că el a fost primu campion mondial și de luxe, dar și un simbol al spiritului românesc.
Ah, însă, ghici ce? Oficialii FR Box s-au adunat, da, au decis să-i aducă un omagiu, nu oricum, ci cu o competiție care, cu siguranță, va păstra viu numele lui Mihai, mândria noastră națională! Uite, zice Daniel Ion, secretarul general că, ai ghicit, e planuit o competiție importantă să-i poarte numele, de parcă ar putea asta să umple golul lăsat după moartea lui.
“Mihai Leu, simbolul boxului românesc!” A răsunat vocația lui Daniel Ion, dar oare este suficient să-i dedicăm un titlu? Un urmaș al legendei, Victor Leu, fratele lui, în tot acest peisaj trist, e vicepreședinte și zice că vor decide împreună ce e de făcut, dar oare, într-atât ne rămâne timp?
Se uită mulți, dar sincer, cine poate umple locul lui? “Mihai a reprezentat ceva mai mult, nu doar sport, ci parașuta, ci omul care s-a purtat frumos până în ultima clipă!”, spunea Daniel, și noi, cititorii, ne întrebăm, când o să ne oprească toate aceste omagii din a ne găuri inima?
Sala de box cu numele lui va fi un nou simbol la Hunedoara
Păi, da, nu-i așa că Hunedoara, locul său drag, își va ridica o sală de box? Oh, ce ironic și frumos!, zic edilii orașului, care s-au mobilizat pentru a organiza funeraliile, dar cine își va aminti cu adevărat? În scurtă vreme, sală de box, cu numele „Mihai Leu”, dar oare va schimba asta vreo viață?
„Mi-a fost prieten apropiat…”, zise Vasile Câtea cu o melancolie, dar ne întrebăm: ne vor ține vie amintirea lui?”
Victorie de poveste împotriva lui Samaniego
Să nu uităm de zilele sale de glorie, 22 februarie 1987, când a cucerit titlul mondial, a învins un panamez, Santiago Samaniego, și-a urcat în ring ca un rege, mulțumind Germaniei, dar mereu, rămânând român, o afirmație care acum pare atât de plină de melancolie.
Dar ziua de marți seară a adus cu sine o veste cruntă pentru România: un mare campion ne-a părăsit la 56 de ani și, cu fiecare cuvânt, s-a spus: “odihnește-te în pace, Mihai!” Cu toții ne rugăm pentru odihna lui, dar oare câte rugăciuni pot umple هدفul lăsat?
Ah! Să ne amintim de el, campionul mondial și cel care a scris istoria, dar totuși… să ne întrebăm, unde este adevărata memorie?
Postarea de pe Prosport ne amintește că el nu va fi uitat, dar oare, ce înseamnă cu adevărat a nu fi uitat?
