“`html
Mihai Leu, Un Campion Care Ne-A Părăsit Prea Devreme
Între o mulțime de postări despre antrenamente și meciuri, ne-a lovit din plin vestea șocantă a morții lui Mihai Leu, un nume mare, mare în boxul românesc, care a fost… nu doar un sportiv, așa cum spune toată lumea, dar și un om de caracter adânc, adică președintele Federației Române de Box Vasile Cîtea a scris pe Facebook ceva deosebit despre el, un adevărat campion, care a adus multe bucurii tuturor, un simbol, uite așa. O adevărată lovitură, o durere cruntă ce ne-a lăsat pe mulți fără cuvinte, parcă am rămas pe loc!
Leu a încetat din viață marți seara, după o lungă perioadă de suferință, internat în starea aia gravă, destul de proastă la Terapie Intensivă la Fundeni și totuși, ce paradox, se vorbește de el ca despre un titan care a triumfat, chiar dacă a fost lovit de destinul nemilos, iar mesajul președintelui parchează perfect în durerea generală, pentru că, nici nu putem să ne întrerupem tristețea sau să ne mobilizăm, nu-i așa?
Așadar, conștientizând impactul pe care l-a avut, se scrie că Mihai a fost un fel de mentor, un model de om, o inspirație pentru generații de boxeri și nu numai, și asta e clar din cum se vorbește despre el, cum fiecare luptă a lui a fost ca o poveste, ca o anecdotă din viața reală. O moștenire care rămâne, dincolo de ringuri și curse de mașini rapid, ceea ce a realizat Mihai în sport, dar și în inima fanilor, și se pare că a fost și un soț și tata, dar mai ales un prieten apropiat, de aceea, mesajele de condoleanțe curg cu spor pe rețelele sociale.
Mihai Leu s-a născut la Hunedoara, la o dată, de parcă fiecare naștere zaharisită ar trebui să fie înregistrată, și și-a început călătoria în box de la o vârstă fragedă, cucerind titluri la rând, ceea ce-l face pe toată lumea să se întrebe: Doamne, cât de tare a fost! Între 1983 și 1986, a fost campion național, iar pentru juniori, vedeti voi, o stea strălucitoare deja în 1987, practica la Constructorul din Hunedoara, cu un antrenor care, probabil, îi ghida fiecare pas.
Dar să mai aducem în discuție, să nu uităm de cariera sa în boxul profesionist, care a început în 1991, dar în 1997, gândiți-vă, dă „bomba” și devine campion mondial la Hamburg, un moment, un miaunat istoric pentru boxul românesc, dar de ce să ne oprim aici, dacă ne mai aducem aminte și de spectacolele din automobilism, despre care se pare că și-a dus faima acolo, generând discuții.
Se pare că, în ultimele sale zile, a fost prins în negru cu o boală cruntă, cancerul, care l-a vârât voalat în umbra de care nu ne putem desprinde, gândindu-ne cu un nod în gât și cu sufletul greu, dar rămâne un simbol, nu-i așa, un om de legendă, cu un palmares notabil, pentru care mulți au strigat „Adio, campionule!”.
“`
