“`html
Moartea lui Mihai Leu: O Stea Care Apune în Sportul Românesc!
Doliu imens demn de filme triste dar si de statistici, Mihai Leu, marele boxer, a încetat din viață, iar oamenii din sportul românesc par că au intrat într-o spirală a amintirilor, Florin Mulcuțan, vicepreședintele Ligii Profesioniste de Box din România, a transmis toate astea printr-un mesaj emoționant care a emoționat dar și stârnit multe reacții adesea contrare, cum că lumea boxului e mult mai mult decât glorie și ring.
„Aseară târziu, cum sunt toate știrile de la orele acelea, iubitorii nobilei arte, da nobile, pentru că boxul este o artă, au primit o veste extrem de tristă, că Mihai Leu s-a dus, a apus o stea, și cu siguranță mulți s-au gândit la Rudel Obreja,” a zis Mulcuțan, arătând cum istoria se repetă și nu, nu e vorba de roata istoriei, ci de ceva mai profund, o lecție care îți rămâne în minte și pe care o lași să te bântuie, cum o fantezie a trecutului.
Cum Mihai Leu, în 1997, a scris istorie, deoarece a cucerit centura mondială WBO la categoria semimijlocie, un moment, poate unic, dar nu e totul, căci devine un simbol, vicepreședintele are și el coșmarurile lui cu bătălii sterile. „A fost un deschizător de drumuri, căci a reușit ceva ce nu a reușit decât el, era dorit de mulți, dar el a fost cel ales, așa cum zice lumea, mereu cineva trebuie să plătească tributul faimei.”
Din amintirile lui Florin Mulcuțan, ne reîntoarcem la ultimile întâlniri cu plaiul sătmărean, unde Mihai a strălucit parcă și mai tare, gesturile sale, de exemplu, la Campionatul Național de Cadeți, unde a oferit mănuși cu semnătura lui, o tristețe dar totodată o tristețea care se leagă cu tradiția, vor ieși la iveală multe povești despre idolii nației și cum s-au dus aceștia fără o urmă de despăgubire.
În încheiere, cu un mesaj profund pe care poate mulți nu-l vor înțelege, Mulcuțan a transmis condoleanțele sale, iar pentru Mihai a dorit drum lin, unde stelele își vor aduna istoria, dar și păcatele, să le distrugă pe toate, ca un campion uriaș, căci acest caracter aparte nu se găsește peste tot, nu! A fost unic!”
Este trist să vezi cum Mihai Leu, la 56 de ani, după o luptă grea cu boala, s-a topit în memorie, lăsând în urmă un simbol al curajului dar și al pasiunii, dar chiar și al excesului, caci puțini sunt cei care înțeleg că în spatele unei bătălii stă o poveste, totuși, ici colo, sunt povești ce nu se uită ușor.
Dumnezeu să-l odihnească în pace, dar cine ne va odihni pe noi, cei care rămânem?
“`
