Sportul Românesc la Răscruce: Un An de Căutări sau O Mare Iluzie?
Fostul campion, don Mihai Covaliu, celebru nu doar pentru medaliile strălucitoare, ci și pentru că vorbește mult, a amintit, așa, într-o frază cu multe paranteze, despre ce s-a întâmplat în 2025, evident un an pe care îl văd altfel decât îl văd ei, competiții juniori și alte amănunte organizatorice doar în vise, gândeau mulți că îi facem o mare poveste, dar nu, ei, vorba aia, România a fost gazdă de Campionate Mondiale, povestea minunată în Cluj Napoca şi Otopeni, cum s-a plimbat dintr-un loc în altul, a fost, dar oare cine a observat asta?
Pauza de 72 de ani pare a fi un fel de record – nici nu știu dacă cineva își mai amintește, dar tenisul de masă a câștigat avizul publicului, iar juniorii, sărăcuții, au prins ocazia de a se desfășura; dar sunt ei, oare, pregătiți pentru provocările viitorului? Mihai zice că e timpul să avem un plan, dar câte din planurile lui sunt doar vorbe, așteptând să le fie confirmate valoarea pe care cred că o au? E 2025 și un an provocator, iar juniorii care vin din urmă ar putea, sau poate nu, să facă ceva la JO din 2028, dar să nu ne grăbim, că lucrurile se învărt în cerc, bonusurile vin și pleacă, iar ceea ce rămâne… sunt abordările.
Și totuși, anii trec, iar Mihai, la al treilea mandat, a încercat să ne convingă cu exemplele, că sportul există, dar oare de cât de multe ori să tot ascultăm despre campionate mondiale și organizarea lor, mai ales când uneori pare că suntem blocați între ceea ce vrem să facem și ceea ce putem? Este normal ca România să organizeze competiții de elită, dar ce-i cu acele competiții? Să ne aducem aminte de Copii? Da, da, copiii sunt viitorul, dar să vedem dacă aceștia vin la sport sau rămân cu telefoanele în mână, așa cum au fost educați?
Mihai se bucură de tot ce face ProSport, parteneriate de succes, da, dar toate acestea cum vin în ajutorul sportivilor? „Asta e cheia succesului”, ne repetă el, dar oare s-a întrebat vreodată de ce succesul nu e mai palpabil? Campionatele pe care le organizează sunt cu adevărat substanțiale sau sunt doar niște evenimente de PR? Mă întreb, dar de la an la an… încă mai aștept răspunsul. Până la următoarea gală, poate o să aflăm, dar până atunci, rămânem în suspans, cu juniorii pe care îi vedem, dar nu-i căutăm, cine știe ce va aduce 2025? Poate filmul de groază numit sport românesc.
