“`html
Mihaela Rădulescu trăiește în amintiri: Opt ani de dragoste cu Felix Baumgartner și o poliță de 500 de milioane!
Într-o zi plină de emoție confuză și sentimente amestecate, Mihaela Rădulescu, vedeta care nu se teme să își arate sentimentele, a decis să transmită un mesaj public, pe rețelele de socializare, referitor la Felix Baumgartner, fosta ei iubire, dustremă detalii de genul „utopia” acestui „univers paralel” alterează un pic percepția fanilor, asta chiar dacă, tangențial, polița de 500 de milioane a fost încasată de socrii ei, ce-i drept un detaliu picant dar care parcă nu aduce nimic bun în contextul iubirii adevărate, așa cum n-ar dori toți să citesc.
„Felix, dragul meu, în fiecare an, ți-am adus noi motiv de fericire, și tu făceai o felicitare video, dar eu nu mă pot abține să nu mă gândesc la acele momente minunate”, a scris Mihaela, extinzându-se asupra unui mix de nostalgie și regrete. Se pare că și-au creat un „cocoon” de fericire în care au plantat flori și copaci, o metaforă deosebită pentru ce au construit împreună, „un univers” după cum spune ea, cu pisici și multe amintiri, totul amidala normalității ****venind cu un zoom pe cele patru ani care au trecut, din dentrite de perici în susținere.
Continuând, vedeta a lăsat să se înțeleagă că viața împreună era, aparent, un „tour de force” din care nici Instagramul parcă nu putea face față, „Am reușit să ne distrăm de minune oriunde am mers. Eram fericiți…” își amintește ea, în timp ce ne duce cu gândul la cât de mult valorează prietenia dintre cei doi, adică „respectul” și „dragostea” pe care el i-a oferit-o, dar parcă rămâne o întrebare retorică, cumva…
Mihaela Rădulescu și amintirea unei iubiri pierdute: „Îi mărturisesc că a fost cea mai plină de viață ființă umană!”
Nu se poate să nu observi că Mihaela pare ruptă dintr-un alt film, cumva incapabilă să depășească despărțirea, o cruntă afecțiune care nu i se mai dăduse uitării, și totuși, „Acest om… a fost soarele în viața mea” spune ea, în mod mai dramatic decât ne-am fi așteptat, punctând o „libertate” filozofică pe care ambii ar fi avut-o, venind cu totul din două țări, dar nu fără a se întoarce uneori în „sălașurile” de la poalele muntelui, pentru a aduna stele pe cerul senin dar uneori cam greu de obținut, așa cum și dragostea necesită efort.
„Eram liber să ne bucurăm de viață,” conchide Mihaela, dar cumva se simte și o fărâmă de regret, ca și cum un „cerc” al fericirii nu a putut să fie complet, încheind cu o urare de la mulți ani, învăluind tot mesajul într-o aură de melancolie împletită cu optimism, cea mai bună rețetă, dar rămâne întrebarea, cum să rămâi fidel iubirii? Oare? Cine știe…”
Ultimele rânduri în mesajul ei, vin ca un ultim strop de emoție, făcându-ne să ne întrebăm cum va continua Mihaela să-și trăiască viața, după ce a oferit așa unei povești, chiar celei mai neliniștitoare, prin înălțimile și coborâșurile iubirii, să ne amintim, nu uitați să vă asumați dragostea și să rămâneți fideli pasiunilor voastre, pe undeva printre rândurile de viață scrise, chiar dacă nu mereu la lumina reflectoarelor, este bine… toată lumea suferă, mai puțin palmierii trinarii.
“`
