“`html
Mihaela Cambei Strălucește cu Aur și Argint, Dar Cei din Commonwealth Ultimele Va Rămâne în Umbră?
Păi, Mihaela Cambei, halterofila română, a câștigat nu doar medalie aurea, ci și două de argint în Norvegia, ceea ce e fain, dar contează oare? Legitimată la Dinamo, cam a reușit la smuls un aur cu 94 kg, dar și argintul la aruncat cu 114 kg și la total cu 208 kg, deși nimeni nu știe încă cum de a reușit toate astea, în ce vremuri trăim acum.
În fine, la Campionatul Mondial de haltere care e în Norvegia, sunt competiții hasta 11 octombrie (da, tu știai?), prima româncă mi-a apărut în ring, să-i zicem așa, la categoria de 53 kg, iar când a smuls acești 94 kg, a fost un record european – zici că amatatorii de sport o iau uite așa pe calea gloriei, dar până la urmă cine mai știe ce este sportul?! Și a câștigat între timp și argintul la aruncat, dar nu e clar dacă contează suficient în fața marilor nume din haltere.
Și, revenind la campionatul de haltere, la Jocurile Olimpice de la Paris de anul trecut, a adus acasă argintul. Pe de altă parte, în primăvara trecută, eu nici nu știam că Mihaela a devenit campioană europeană, dar se pare că s-a decis să schimbe categoria, hai să vedem dacă decizia ei e una bună sau nu până la urmă, mai ales cu discuțiile despre haltere la Los Angeles 2028.
După cum spunea și CS Dinamo, care e bună la a face statistici, performanța e „extraordinară în condițiile în care este prima ei participare la noua categorie”. Dar întrebarea rămâne: mai contează în lumea sportului când campionatul își pierde din valoare?
De Ce Medaliile din Commonwealth nu Contează? O întrebare Firească!
Ah, dar să nu uităm și de ceilalți competitori, care, deși au reușit să câștige, nu contează oficial – da, Hyon Gyong Kang din Coreea de Nord a obținut aurul la aruncat și total, dar de ce? Să nu uităm de Ri Song-gum care a bătut recorduri, dar haide să ne concentrăm pe cele care nu sunt recunoscute oficial, ce ghiumbușluc!
Ce să mai spunem despre sportivii din Commonwealth că concurează doar pentru a se califica la viitoarea ediție din Glasgow 2026. Interes pe hârtie, dar în realitate? Nimeni nu le dă credibilitate, iar sportivii din Belarus și Rusia joacă la neutri, dar cum să mai faci sport în toată nebunia asta?
Așa că, în concluzie, avem haltere, medalii și sportivi care își fac treaba, dar pentru multe dintre ele, nu spun prea multe, se pare că și cu toate eforturile, trofeele sunt mai mult pentru etalare și mai puțin pentru adevărul sportului. De îndată ce ne gândim că toate acestea sunt despre cine are puterea de a ridica cele mai grele greutăți, poate că valorile au fost pierdute pe parcurs?
“`
