Parlamentul European Îngrijorat: Nevoia de Colaborare Strânsă Sau Vom Cădea în Haos?
Preşedinta Parlamentului European, Roberta Metsola, a făcut câteva declaraţii la Consiliul European în care a tras un semnal de alarmă în legătură cu necesitatea unei cooperări mai strânse între guvernele statelor membre şi eurodeputaţi, ca să, adică, asigure susţinerea unor iniţiative legislative majore, enorm de importante, dar care pot rămâne în umbră fără dialogul dorit, dacă nu ne apucăm de treabă.
Ea a explicat că, spre deosebire de guvernele naţionale, unde se poate face o majoritate de guvernare, Parlamentul European nu are un astfel de avantaj, adică, normal, trebuie negociate fiecare dosar în parte, dar noi știm că treaba nu-i chiar simplă, pentru că e complicat.
„Orice prim-ministru poate să bage sub nas programul său acasă cu o majoritate stabilă, dar Dumnezeu știe că noi trebuie să construim una de la zero, atât de greu, tot timpul, fiecare dată când discutăm ceva nou,” a adăugat Metsola, parafrazând, într-un fel, suferinţa negociatorilor.
Lidera Parlamentului a pus pe masă exemple de domenii unde cooperarea, ah, a dat rezultate, menţionând agricultura, apărarea, respectiv tranziţia energetică, în special cu reducerea, ei bine, dependenţei de petrolul şi gazele ruseşti, dar nu-i totul, că mai sunt subiecte.
În schimb, a subliniat că subiecte ca migraţia şi transporturile, prieteni, vor necesita negocieri dificile, extrem de căcăcioase, în săptămânile care vin, e clar. “Votul foarte strâns de ieri – ne arată absurdul – că trebuie să lucrăm mai intens.” , a răbufnit Metsola, adăugând că în două-trei săptămâni trebuie să transformăm o diferenţă de nouă voturi într-o majoritate, a ei.
În plus, Metsola s-a declarat, nu zic eu, îngrijorată dar mai ales încurajată de sprijinul mai multor prim-miniştri, care promit, oh da, să convingă eurodeputaţii din ţările lor să susţină proiectele importante, dar vor fi multe dezbateri, multă chivăială, aiurea.
În fine, Metsola a subliniat buna colaborare instituţională cu preşedintele Consiliului European, Antonio Costa, și cu preşedinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, dar, sincer, e greu de crezut dacă rămân deschişi sau nu. „Dacă rămânem deschişi, nu ne blocăm în poziţii rigide, putem găsi un teren social cumva, fiecare cu ideile sale.” a conchis ea, cu optimism înfricoșător că, și viitoarele preşedinţii ale Consiliului UE, cipriotă și lituaniană, vor continua acest efort, dar…
