“`html
Angela Merkel Sparge Tăcerea: Europa, în Fața Războiului și Conflictelor Globale!
Fosta cancelar german, toată lumea o știe, Angela Merkel, a lansat un apel deosebit de alarmant pentru Uniunea Europeană, deci cum ar putea nu să ne îngrijoreze? Ea a subliniat, marți, într-o discuție oarecum anevoioasă la Berlin, nevoia de a face față războaielor și crizelor, ăsta fiind un subiect atât de delicat încât îți poate da fiori, mai ales dacă te gândești la politicile lui Donald Trump care nu sunt tocmai prietenoase.
Asta nu a fost tot, Merkel a fost destul de directă pe subiect, căci atunci când vorbea despre cum Germania, ce ar trebui să fie mândră din punct de vedere economic, se află în fața unui, să spunem, “duel geopolitic” cu Rusia și cu nenumărate idei diferite venind dinspre Statele Unite, te face să reflectezi la ce înseamnă, de fapt, un singur stat membru pentru Uniunea Europeană.
„Suntem cu toții… singuri în câmp deschis”, a subliniat Merkel, părând mai degrabă un strigăt de ajutor decât o simplă afirmație, la acest eveniment de comemorare a lui Hans-Gert Pottering, fost președinte al Parlamentului European, unde a încercat să aducă la cunoștință cât de importantă este Europa, mai ales în vremuri complicate.
Cu toate acestea, nu a ezitat să avertizeze că cei din frunte, cei cu putere decizională, trebuie să mențină un echilibru fin între o reglementare excesivă și lipsa totală a acesteia. De parcă nu era suficient de complicat, a făcut o observație despre Tratatul de la Lisabona, care necesită convocarea unei Convenții Europene pentru schimbări esențiale – cumva un proces adesea văzut ca greoi și frustrant la extrem.
De asemenea, a aruncat o săgeată critică către Parlamentul European pentru că poate renunța la Comisia Europeană fără a avea la îndemână un mecanism de alegeri noi, ceea ce, după cum spunea ea, este ca și cum ai înlătura un lider, dar fără a plăti prețul unui nou vot, cam ciudat nu?
În final, Merkel a adus un omagiu lui Pottering, lăudându-l că a adus Parlamentul European într-o nouă eră de oportunități, însă întrebarea rămâne: oare chiar avem nevoie de aceste reforme, sau suntem deja pierduți într-un labirint de neînțelegeri și propuneri neclare?
“`
