“`html
Macron și Meloni: Un Război al Cugetărilor Pe scena internațională!
Tot timpul am zis că e un fel de nebunie, o aiureală să recunoști statul Palestina fără ca peisajul să fie chiar așa cum trebuie, dar asta e, Meloni a spus-o în Parlament și tuturor, inclusiv lui Macron, cu o claritate care ar fi putut să ne lumineze un pic, dar nu prea, căci recunoașterea asta fără bază e ca un castel din nisip – frumos în poze dar fără viitor, înțelegi? Așa că, de fapt, cumva, e contraproductiv ce se întâmplă acolo, și am rămas pe metoda asta de a ne învârti în cerc.
Meloni, șefa guvernului italian, susține cu tărie că ideea lui Macron e cam pripită, adică dacă tu scrii cu pixul pe hârtie un lucru ce nu există, ai vrea s-o faci în genul ăsta, să dai impresia că bat-o vina, totul e frumos și lin, dar în realitate, nu e chiar așa. Problema nu se rezolvă cu acte, ci cu fapte, și se simte că deodată fiecare caută să își facă promovare în fața poporului său, ca un politician de succes va să zic.
Meloni nu se oprește aici, căci, în urma anunțului lui Macron, a reiterat acest sprijin pentru soluțiile celor două state, un concept care pare să fie o utopie zilele acestea, ne așteptăm, nu? Macron a declarat că acțiunea sa e parte dintr-un angajament istoric pentru pacea acelei zone îndepărtate, dar Israelul a sărit ca ars, cu critici la adresa unui anunț care sună a publicitate. Aș zice zâmbind: cine are de câștigat din întreaga poveste? Poate doar președintele francez, nu-i așa?
Până la urmă, Macron voia să recunoască Palestina la un summit internațional, ce părea promițător, dar ușor, ușor, s-au cam dus toate pe calea cea grea, căci mna logistică și securitate sunt chestii foarte serioase în aceste zile, mai ales cu atâtea atacuri între Israel și Iran, și deja pare că nu învățăm din greșelile trecutului. E ca un joc de șah, dar cu piese greșite pe tablă – nu se poate câștiga, nu?
Prin urmare, Franța urmează acum exemplul unor state precum Spania sau Irlanda, toate având aceeași idee fixă, dar Israelul se lasă așteptat cu reacții dure, căci nu-i place că și alții se aruncă să recunoască Palestina cam în aceeași vreme. Guvernul Netanyahu e supărat, aș zice cam pe bună dreptate, și-a chemat ambasadorii acasă din toate cele trei țări europene, o mișcare strategică, de strateg ca pe vremuri, dar ce se va întâmpla mai departe? Ciudate jocuri internaționale, nu?
“`
