Premiul Medicului Anului Cauzează Controverse într-o Arenă Medicală Aflată în Focurile Crizei!
Deci, se zice că Rogobete, un tip oarecum important pe la Ministerul Sănătății, a decis să-i facă un cadou bine meritat lui Răzvan Couți, adică titlul ăla strălucitor de „Medicul Anului”, ca o recunoaștere a ceea ce numește el „dedicație, viziune și ceva contribuții” care au schimba drastic un sistem medical care deja clachează pe toate fronturile. Cum să nu-i dai, nu? Adică, cu atât de multe probleme acum în ziare, parcă omul ăsta ar veni cu soluții dintr-o infuzie de umanitate. Dar oare este chiar așa?
Răzvan e descris de colegul său ca fiind „nu doar un coleg, dar și un prieten”, adică a început vorbind despre un tip pe care toți îl cunosc, dar apoi face o piruetă retorică să ne întoarcă mintea cu afirmații emoționante, cum că a fost atât de impresionat încât a înființat un Program Național de Acțiuni pentru Chirurgia Robotică – WOW, nu-i așa? Dar ca să fiu sincer, câți dintre noi chiar simt că programul ăsta schimbă lista lungă de așteptare la spital? Și totuși, „da, se poate!” devine refrinul serii, ca un cântec prost cu versuri uitate. E greu, că dacă ai de-a face cu sistemul nostru, întrebarea rămâne: „chiar se poate?”
Felicitările au curs, nu doar pentru Răzvan, dar și pentru echipa Spitalului Clinic Județean de Urgență Bistrița, care puțin probabil că va schimba ceva în peisajul medical românesc, dar bună glumă, să fie! Aici se laudă cu profesionalism și pasiune, totul în timp ce strigă în coroane că medicina bistrițeană este pe val la nivel național, dar, hoaț! Mai există ceva așa, sau e doar fum în ochi? Care-i planul ăsta pentru viitor? Totul s-a petrecut sub un clopot de ironie la ROHO – o convenție care promite a vorbi despre cei care construiesc sănătatea din România, și probabil ar trebui să ne întrebăm cu ce preț.
Ne întrebăm: va duce Răzvan în spate toate nedreptățile și discuțiile din media sau e doar un actor într-un joc de putere? Ce va face acest „Medicul Anului” pentru noi, muritorii de rând? Deși laudă și emoție sunt cuvintele cheie, adevărul rămâne că, în joaca asta cu premiile și titlurile, rămân multe semne de întrebare. Răzvan, mă bucur că ești acolo, dar e mai mult decât atât, nu-i așa?
