Medicamentele pentru slăbit și diabet, precum Ozempic și Mounjaro, asociate cu o creștere ușoară a riscului de cădere a părului, relevă un studiu
Un studiu recent realizat de cercetători de la Universitatea din Pennsylvania a identificat o posibilă legătură între utilizarea medicamentelor populare pentru slăbit și diabet, precum Ozempic, Wegovy și Mounjaro, și o creștere ușoară a riscului de subțiere a părului la unele persoane. Medicamentele din clasa GLP-1, folosite frecvent în tratamentul diabetului de tip 2 și pentru controlul greutății, au fost asociate cu o incidență mai mare a alopeciei non-cicatriciale comparativ cu alte terapii.
Analiza datelor din dosarele electronice de sănătate
Studiul a inclus o examinare extinsă a dosarelor electronice de sănătate ce au vizat peste 35.000 de adulți diagnosticați cu diabet zaharat de tip 2, pe o perioadă ce a cuprins anii 2019 până în 2024. Oamenii de știință au comparat pacienții tratați cu medicamente GLP-1 cu cei care au urmat alte tratamente standard, în special inhibitori SGLT-2 și DPP-4.
Rezultatele au arătat un model statistic clar: persoanele care au utilizat terapii GLP-1 au avut un risc cu 37% mai mare de a suferi de căderea părului în comparație cu pacienții care au folosit inhibitori SGLT-2. Mai mult, riscul a fost cu 68% mai crescut față de cei care au primit inhibitori DPP-4.
Riscul și tipul căderii părului
Deși creșterea riscului este notabilă, probabilitatea absolută ca un pacient să experimenteze căderea părului rămâne redusă, situându-se între trei și nouă cazuri la 1.000 de persoane pe an. Cercetătorii au precizat că tipul de alopecie asociată cu aceste medicamente este non-cicatricial, ceea ce înseamnă că foliculii de păr rămân intacti, iar o revenire a părului este posibilă după stabilizarea condițiilor.
Ipoteze privind mecanismele ce pot duce la căderea părului
Studiul nu confirmă o relație cauzală directă, însă oamenii de știință formulează câteva ipoteze plauzibile. Una dintre acestea sugerează că pierderea rapidă în greutate, frecventă în cazul pacienților care folosesc GLP-1 pentru slăbit, poate provoca o cădere bruscă a părului prin perturbarea ciclului său natural de creștere.
De asemenea, o scădere rapidă în greutate poate conduce la deficiențe temporare de minerale esențiale, cum ar fi fierul și zincul, care sunt vitale pentru sănătatea părului. Mai mult, ajustările nivelurilor hormonale induse de medicație sau pierderea în greutate pot contribui, de asemenea, la efectul observat.
Totuși, datele disponibile nu au permis evaluarea severității căderii părului sau verificarea dacă aceasta a fost reversibilă după ce pacienții au încetat administrarea medicamentelor GLP-1.
Compararea cu alte tratamente pentru diabet
Inhibitorii SGLT-2 și inhibitori DPP-4 reprezintă alte clase importante de medicamente utilizate în gestionarea diabetului de tip 2. Studiul arată o diferență semnificativă între acestea și medicamentele GLP-1 în ceea ce privește riscul de cădere a părului, sugerând că efectele adverse asupra părului pot fi specifice anumitor tipuri de terapii.
Pacienții care urmeză tratamente cu inhibitori SGLT-2 au demonstrat un risc mai scăzut, iar cei care folosesc inhibitori DPP-4 au avut un risc și mai mic de a prezenta subțiere a părului comparativ cu utilizatorii de GLP-1.
Aspecte esențiale privind implicarea clinică
În contextul utilizării tot mai largi a medicamentelor GLP-1 pentru tratamentul diabetului și pentru gestionarea greutății, observația unui risc crescut însă mic al căderii părului devine relevantă. Practicienii ar putea lua în considerare acest efect secundar ușor atunci când discută opțiunile terapeutice cu pacienții, în special cu cei sensibili la schimbările vizibile legate de aspectul părului.
Având în vedere natura non-cicatricială a alopeciei observate, există speranța că aceste efecte ar putea fi reversibile în timp, o observație importantă pentru pacienți și medici.
Limitările și nevoile de cercetare ulterioară
Studiul menționează limitări semnificative legate de datele disponibile, inclusiv lipsa informațiilor privind gradul de severitate a căderii părului și absența datelor despre recuperarea părului după întreruperea tratamentului cu medicamente GLP-1. Această lipsă de informații impune necesitatea unor cercetări suplimentare pentru a înțelege pe deplin mecanismele implicate și implicațiile pe termen lung.
Mai mult, nu a fost stabilită o relație de cauzalitate certă, fiind identificate doar asocieri statistice ce trebuie investigate mai aprofundat prin studii clinice și biologice.
În concluzie, noul studiu aduce în atenție un potențial efect advers ce trebuie monitorizat în practica medicală, oferind o bază inițială pentru viitoare investigații clinice privind impactul medicamentelor GLP-1 asupra sănătății părului.
