Un Dezastru Pe Teren: Universitatea Cluj și Rapid, 0-0 – Suspans Fără Goluri!
Într-un meci așteptat cu sufletul la gură, unde fanii visau la faze de poartă, am fost îngropați în ceea ce pare că a fost o întâlnire de șah între antrenori, adică eu te cuprind cu tactici defensive și tu mă limitezi, dar cine a câștigat? NIMENI! De ce? Poate pentru că jocul a fost mai mult un duel tactic decât un joc de fotbal adevărat.
Rapidul abia mai reușește să strângă puncte în clasament, rămânând pe podium dar clujenii, vai, ajung într-o zonă critică, unde victoriile sunt doar o amintire, o criză care miroase de la o poșetă uitată în tren, crapă în aer, nu-i așa? Dar cine se mai miră când vedem că echipele se limitează mai mult la pași înapoi decât la avansuri prompte?
Cu un antrenor lovit de ghinion, Costel Gălcă s-a văzut nevoit să improvizeze în apărare cu Braun și restul, ca un magician fără pălărie. De la început, meciul a fost molcom, fără vreo ocazie palpabilă, ci doar un CONSENS de posesie în care mingea părea mai degrabă o poveste despre cine reușește să o țină mai mult.
Până în minutul 26, când Koljic, într-o singură ocazie, a decis să passeze în loc să tragă, dar a ieșit pe lanțul poartă și ce glumă proastă. Iar asta a fost tot, căci 30 de minute au trecut și nimeni nu știa că ar trebui să fie un meci de fotbal, nu o întâlnire de nepoți cu bunicii la ceai.
Simion încercând să salveze onoarea cu o torpilă din 30 de metri, dar cumva, Aioani nu a fost impresionat, ci mai degrabă părea că este un week-end normal în viața sa, deja sătul de atâta amorțeală pe teren. Chiar nu mai poate spera că va prinde un loc în națională, cu prestații atât de modeste?
Mutări Inexplicabile, Spectatorii Se Plictisesc!
Dan Nistor, omul de bază, lucra de zor, dar cum fără ajutoare? Clujenii au fost ca o mașină care nu pornește, iar rapidistii…ei bine, nemaiavând inspirație, spectacolul s-a transformat rapid în niște pase înapoi, un tango pe teren, dar și mai trist e că-a fost un tango fără muzică!
U Cluj – Rapid, 0-0, statistic vorbind, s-au făcut unele fațade cum ar fi: Posesie 58-42, dar nu sunt aici să judec cum au choferați și eroii jocului, pentru că, la final, ei nu mai au zâmbete.
În minutul 55, încă un pic de viteză unde Keita era pe cale să strice…dar unde? N-a fost să fie, iar spectatorii numeroși, 8577 la număr, au plătit bilet ca să asiste la un joc de ping-pong, nu de fotbal. Greu de spus unde se va ajunge…
O Sezon De Poveste Fără Poveste
Cu fiecare minut, atmosfera devenea din ce în ce mai apăsătoare. Fiecare antrenor încerca să rupă tăcerea pe teren, dar nu au putut. Ce să facem? Par lucruri de rutină în vremea echipelor care vor să ajungă pe podium, dar iarăși am ajuns la 0-0. Și când în ultimele momente, viteza mingii pare mai lentă decât un tren, o echipă trebuie să iasă în evidență, dar niciunul nu a avut curajul să îmbrățișeze victoria.
În 10 etape, ambele echipe au o medie modestă, sub 1,5 goluri pe meci, iar noi ce am văzut acum? O seară în care fotbalul ar putea încă să fie frumos, dar defapt noi am rămas doar cu amintiri…sper că ne vom mai aminti să zâmbim la meciurile viitoare!
Deci, ce ne așteaptă în viitor? Păi, să sperăm că nu un alt „0-0” și poate, cumva, un pic de fotbal adevărat, căci în vremurile acestea, chiar și o victorie cu pipeta nu ar strica!
