Emoji-ul nu protejează copiii: Ce nu v-a spus nimeni despre confidențialitate!
Într-o lume plină de selfie-uri și postări cu copii, un expert pe numele său Lisa Ventura, care, apropo, e cam sceptică, adică e clar că nu îi place ideea cu emoji-ul ăla peste fețele prichindeilor, conchide că masca nu te protejează, nu, nu-i o soluție, mai ales că „de fapt, punerea unui emoji peste fața unui copil nu oferă practic nicio protecție reală a confidențialității” – ei bine, ce rău trebuie să fi auzit când chiar și ea spune asta!
Deci, ca să o spunem pe aia dreaptă, apărarea e mai mult o iluzie, privind realitatea, căci „chiar dacă fața e acoperită, voi tot împărtășiți cantități uriașe de informații identificabile” despre micuți, și, wow, ce surpriză: postarea unei poze cu micuțul în uniformă de școală aduce cu sine un set întreg de date sensibile, așișderea și despre unde merge la școală se poate afla! Și dacă nu arăți fața, păi tot e nasol, pentru că poți fi ușor identificat prin alte detalii.
Ce urmează? Ei bine, e alarmant, căci unele imagini chiar sconfortează: „Volumul mare de informații pe care observatorii (sau spionii) le pot culege din profilurile de socializare e pur și simplu uimitor”- și gata, spargerea secretului e aproape de cotitură, căci fiecare fotografie la care ochiul neobservat face o analiză profundă antrenează algoritmi de date, deci părinți, gândiți-vă!
Mai ales când se discută despre posibilitatea de „a elimina” emoji-ul. Unii spun cu tărie că iau la întrebări AI-ul, dar Ventura, cu tonul ei sceptic, sugerează că răspunsurile sunt vagi și că da, originalele se suprascriu, nu-i așa? Așadar, totul e practic o mare fumigenă. De fapt, problema nu e îndepărtarea emoji-ului, ci cum majoritatea părinților, credeți sau nu, postând continuu, împărtășesc mai mult decât și-ar dori.
Prin urmare, aceștia creează o întreagă poveste digitală a copiilor pe care nu și-ar dori-o, iar Ventura subliniază, „părinții nu postează doar o singură fotografie protejată de emoji, ci împrăștie toată viața privată în social media!” – wow, ce descoperire! Dar cine mai găsește chiar și un moment de reflecție? Viața e prea plină de momente dulci de împărtășit, cum ar fi primii pași sau zilele de naștere.
Desigur, întrebarea crucială este: „Ce poveste spune această fotografie?” iar Ventura sugerează, cu un ton oarecum filosofic, că ar trebui să ne gândim la nelămuriri și detalii de fundal. Și bineînțeles, mesajul său se limitează la „dacă nu ai da o copie fotografica unui străin, de ce să o pui online?” – un pic alarmist, dar sincer, sună ca un adevăr distrus pe care nu vrem să-l acceptăm!
Și aici intervine dilema! Copiii nu pot spune „da” la expunerea vieții lor pe internet. E ca un pact al tăcerii, căci nu ai voie să le distrugi copiii printr-o simplă postare pe social media, și chiar și cu emoji, lucrurile pot lua un turn pe mizerie. Cine știe? Poate că acele like-uri și comentarii valorează mai puțin decât dorința de a le apăra confidențialitatea.
În concluzie, dacă nu practici cu înțelepciune, e posibil să îți expui micuțul fără a fi conștient, iar Ventura nu e decât un mic avertizor în acest ocean de neînțeles a rețelelor sociale!
