“`html
Uciderea în Masă: Tancurile Israeliene Și Civilii În Colimator
Într-un haos de neimaginat care zguduie liniștea decât prin sunetele tancurilor și dronelor, cel puțin 15 suflete au fost ucise (da, da, ucise!) în această dimineață când forțele de ocupație israeliene au deschis focul asupra oamenilor simpli, adunați ca albinele în jurul sensului giratoriu Al-Alam, o zonă care acum e mai mult un câmp de luptă strigător la cer, în Al-Mawasi, acolo, la nord-vest de Rafah, cum spune purtătorul de cuvânt Mahmoud Bassal, care ne-a lăsat iar cu gura căscată cu declarațiile sale, nu-i așa?
Ce-i drept, armata israeliană, într-o mișcare de a adăuga și mai mulți la numărul soldaților uciși, a anunțat cu tristețe (sau nu?), că trei dintre ai lor au căzut la datorie în nordul Fâșiei Gaza, așadar, cumva ajungem la un total de 424 soldați israelieni care au avut parte de ultimul drum în acest conflict care, pe bune, nu se mai oprește, începând cu 27 octombrie, cum specifică un comunicat, dar cui îi pasă cu adevărat, nu-i așa?
Intensificarea operațiunilor militare, o dovadă de curaj sau poate de disperare? Din perspectiva mea, totul se leagă de un control total asupra Fâșiei Gaza, dar contextul este greu de urmărit, iar faptele sunt îmbâcsite în mormane de sânge și confuzie, iar detaliile astea nu fac decât să îngreuneze și mai mult imaginea aceasta deja descompusă a unui conflict fără milă, poate că e calea cea mai ușoară… sau mai complicată, cine știe?
Ce să mai spunem? Din păcate, articolul Cel puţin 15 persoane au fost ucise în sudul Gazei, a ieșit pe surse, el purtând semnul unei tragedii care se repetă, un cerc vicios, mai exact o spirale în care ne pierdem toți, iar cei care ne informează pare-se că au obosit să mai țină pasul cu realitatea zguduitoare care deja ne-a devorat viața de zi cu zi, așa că rămânem cu ochii pironiți în mediul virtual căutând o rază de speranță.
“`
