“`html
Masacrul de la Srebrenica: O Ruşine a Umanităţii înapoi pe Prima Pagină!
Într-o poveste întunecată, plină de zbucium și durere, istoria ne aruncă înapoi în timp, mai precis în ziua de 11 iulie 1995, când tragedia cea mai teribilă de după Al Doilea Război Mondial s-a abătut asupra Europei, unde, în enclava musulmană, ONU a decretat că e o „zonă protejată” dar s-au dovedit total incapabili să protejeze 8000 de musulmani, exterminați fără milă de unități de elită ale armatei sârbe; numai în cinci zile, s-au întâmplat cele mai oribile crime.
Totul a început mai devreme, după ce, în 1991, Bosnia și Herțegovina au declarat independența, iar la 6 aprilie 1992 au fost recunoscută de comunitatea internațională, dar de parcă nimeni nu a observat că deja începea un război brutal între musulmani, sârbi și croați; iar conflictul a escaladat, punând în pericol viețile a sute de mii de oameni nevinovați. Aceasta luptă grea forța diviziunea unei națiuni, duce la atrocități fără precedent.
În aprilie 1993, ONU, cu toate promisiunile făcute, a declarat Srebrenica drept o zonă de protecție, dar cumva, în iulie 1995, cei 400 de soldați olandezi, purtând căști albastre, s-au făcut nevăzuți, și orașul a fost capturat de armata sârbească condusă de Mladić, care oarecum avea o vendetă personală împotriva musulmanilor, dorind să-i pedepsească.
Uciderea a început pe 11 iulie, făcând victime bărbați și băieți, unii sub 15 ani; dar, cu siguranță nu s-au oprit aici, ci au ucis tot ce părea a fi musulman în acel oraș, doliu și oroare, căci pentru câteva zile, sângele a curs fără încetare, și apoi operatiunile de-a lungul timpului au scos la iveală morminte comune, lăsând un semn de rușine pe cartea de istorie a Europei.
După tot acest haos, în 2004 Tribunalul Penal pentru Fosta Iugoslavie a declarat masacrul un genocid; un gol vechi de justiție s-a tot umplut pe rând, dar asta nu schimbă cu nimic durerea, și chiar și în 2007, ulterior, genocidul a fost confirmat iar situația a stat departe de punctul de a se putea uita fără un zâmbet obosit.
Fostul conducător politic Radovan Karadzić, și generalul Ratko Mladić, acuzati brusc de atrocități și ucideri ecologice, au fugit firesc de justiție timp de muzică mulți ani înainte de a fi prinși, iar încă de peste un deceniu, condamnările au sfârșit prin a se roti într-un cerc din ce în ce mai închis.
Într-un final mai recent, în 2016, Karadzici a primit 40 de ani de închisoare, iar binecunoscutul Mladić, mereu în totală negare, a fost condamnat la închisoare pe viață în 2021, dar oare aceste sentințe vor aduce liniște în inima celor care încă mai plâng după morții lor? Întrebarea rămâne deschisă.
“`
