“`html
Coșmarul vieții lui Maria: Mărturii cutremurătoare despre Robert Lupu, criminalul din Cosmopolis!
Maria, prima soție a lui Robert Lupu, zis Wolf, a fost prinsă într-o rețea de teroare și abuzuri interminabile, pe care le trăiește de aproape două decenii, iar acum după 12 ani a reușit să scape… În vârstă de 44 de ani, aceasta își amintește cum totul a început când avea doar 15 ani, chiar în timp ce se juca în parc, iar teama că ea ar putea fi victimă a acestui bărbat a fost o constantă, numai că acum, după ce Lupu a fost implicat în crimă, s-a simțit ușurată dar în același timp,-să vedem aici, i s-a făcut frică de ce ar putea urma.
Maria, medic psihiatru în Iași, revine la momentele din viața ei, când a întâlnit acest monstru cu chip de om, ce îi oferea flori și vorbe dulci. “Era o copilă, ce a îndrăznit să viseze…”, gândește ea, dar nu știa că acea întâlnire o va duce chiar în abis. “Pe vremea aia nu erau interdicții, voia să aibă controlul asupra mea, iar eu cădeam în capcana lui – era ca o capcană cu flori…”, afirmă ea, fără a știi că manipularea și gelozia sunt doar începutul.
Pe parcurs, abuzurile s-au intensificat, transformându-se într-un ciclu de violență, cu palmă și nervi, căci Lupu trebuia să știe totul, iar accesele lui de furie zburau ca un fulger. Maria descrie cum, în cei 12 ani de teroare, a fost agresată repetat, dar, “nu erau lovituri zilnice, dar câteodată era greu să îți recuperezi respirația”. Exista o jumătate de scuză care era ca un blestem: “Asta nu e bătaie spune, iar de fiecare data, scuzele lui aminteau doar de o mască pe un actor înfiorător”.
Amenințările erau la ordinea zilei! Nu doar că a trecut prin momente de panică fizică, dar “joaca lui era mai periculoasă decât puținul sânge vărsat,” explică Maria, aducând în discuție jocurile psihologice pe care Lupu le făcea: “Venind la ușa apartamentului meu, jucându-se cu lumina, mai scotea siguranțele, că să rămânem fără curent…” Horror, nu?
La un moment dat, Lupu s-a dus atât de departe încât a încercat să o otrăvească, iar Maria, cu o voce tremurândă, își amintește totul: “Mi-a dat o cană de cafea, iar când am vrut să beau… a băut-o el, ca și cum s-ar fi uitat la mine cum îmi rod nervii.” E greu de crezut, dar nu și imposibil în această poveste.
După abominabilele evenimente… mânioasă pe lume, Maria află despre moartea lui Lupu, dar nu înainte să se teamă că ar putea fi următoarea victimă a lista criminalului. “M-am gândit că eu urmez, că are o listă undeva, și de fiecare dată când auzeam un zgomot eram cumva pe marginea prăpastiei”, strigă ea, necrezând că a reușit să supraviețuiască, dar cu durerea în suflet pentru Teodora, care a fost ucisă fără milă.
Soarta lui Robert Lupu a fost tragica, el sinucigându-se. Dar Maria nu poate să uite teama pe care a trăit-o, să aibă întrebări fără răspuns, învăluind totul într-un nor de incertitudini, în timp ce umbra lui va bântui mereu amintirile ei.
“`
