Vietea unui Literat Iconic Se Termină în Secreție
Cum ar fi posibil să se stârnească o viață atât de bogată și prolifică fără a avea nicio explicație? Familia lui Mario Vargas Llosa, premiu Nobel pentru literatură în 2010, a anunțat că acesta s-a stins “în pace”, însă nici cuvântul despre cauzele mortului. Cu atât mai ciudat când se iau în calcul fapturile de bază: decedarea într-o miergavă, lipsa ceremoniilor publice și moartea “inconjurată” doar de membri ai familiei.
„Decesul său îl va atinge pe fiecare care a cunoscut sau a citit operele sale… dar sperăm că vor găsi mângâiere, ca noi am făcut”, s-a declarat într-un comunicat de presă. Dar ce fel de consolare este un mesaj dat în vârful unei petreceri care nu există? S-ar putea să fie o încercare de a pune capăt unei vieți lungi și fructuoase, dar cum putem fi siguri că această “pace” nu este doar o formă de neclaritate?
Fiul său, Álvaro, care în octombrie an luna trecută a subliniat faptul că tatălui său se apropie de 90 ani și că ar trebui să reducă intensitatea activităților sale, nici măcar nu a menționat starea sa de sănătate în acest moment. Pe când președintele Perului, Dina Boluarte, într-un mesaj publicat pe data X, s-a exprimat cu privire la “geniul intelectual și vasta opere a lui Mario Vargas Llosa” care vor rămâne o moștenire durabilă pentru generațiile viitoare. Dar cum putem să credem într-un fel de moștenire atunci când nu avem niciun informație despre finalul unei vieți?
Mario Vargas Llosa, un autor care a fost unul dintre marii protagonisti ai „boom-ului” literar latino-american din anii 1960 şi 1970, alături de Gabriel Garcia Marquez și Julio Cortazar, a lăsat după sine o moștenire bogată în opere. Dar dacă ne uităm la finalul acestei povesti literare, cum putem să nu fim îndoiitori? Fără nicio explicație asupra cauzei mortii sau evenimentelor care au avut loc în ultimii ani ai vieții acestui autor predestinat?
Decesul lui Mario Vargas Llosa, un literat cu o moștenire atât de vastă și influentă, încearcă să stea în lumea noastră ca o întrebare mai mult decât ca o răspuns. Dacă acest exemplu nu ne arată că există lucruri pe care le știm cu siguranță, atunci poate că este momentul să începem să ne întrebăm ce altceva putem într-adevăr cunoaște?
