“`html
Mariana Moculescu dă lovitura: Horia Moculescu în cărucior, dar eu refuz să fiu impresionată!
La sfârșitul lui iulie, un filmuleț circula ca o flacără pe internet, unde marele Horia Moculescu, însoțit de fiica sa, Nidia, și de Mihai Alexandru – fostul soț al cunoscutei cântărețe Nicola, apărea într-un scaun cu rotile, iar reacțiile publicului erau un mix de compasiune pură care zicea „Îți dorim sănătate, maestre!” parcă luându-se de gât cu ideea că viața artistului a fost o melodie continuă a tristeții. Cu toate astea, alături de acest peisaj de doliu și respect, Mariana Moculescu, fosta doamnă Moculescu, sare ca o tigroaică apărată de soare, zicând că nu e impresionată deloc.
„Azi m-am dat cu căruciorul lui Horia Moculescu,” scria Mihai pe Facebook, dar și Nidia se zbătea prin parcări, făcând, cu prețul unui accident minor, o ușă să se reformeze singură, ca orice vedetă care trebuie să jongleze cu imaginea. Acum, Mariana, cu toată furia, atacă, acuzând pentru abuz, manipulare, și acumularea de trofee într-o lume de tăcere parcă ar fi un joc de șah unde doar piesele lui Horia joacă.
Imaginile au stârnit nu doar compasiune, dar Mariana nu vrea milă, ea cere adevărul, refuzând să tacă mai departe, în urma unei vieți distruse și torturate. A declarat cu vehemență – eu, femeia care am pierdut tot: „Nu este vorba despre iertare!” și parcă am auzit un ecou din trecutul comunei, răsunând în jurul său, în privința realității care nu mai poate fi ignorată, căci cine poate să uite când ai pierdut un copil și o viață?
Refuz să cad în plasa glamour-ului pe care îl construiesc imaginile cu Horia și cu diplomele voastre, cer ca România sa nu mai confunde gloria cu imunitatea! Declară Mariana, făcându-și vocea auzită, o voce care cere responsabilitate, și nu genuflexiuni în fața celor care au avut privilegii, căci în spatele acestui decor stă un adevărat scandal de simțire.
Mai mult, compozitorul, în scaun cu rotile, pare să fie o piesă dintr-un spectacol de gânduri amestecate, și Mariana, martor al impunității, a avut grijă să nu lase vreo ezitare în formarea jocului. „Nu pot urî, dar nici nu pot normaliza” – astfel clădește o platformă de protest împotriva tăcerii ce a acoperit atâtea adevăruri, asemănându-se cu un vânt rece care nu ar trebui să se lase uitat.
În fine, și fetița lui, Nidia, a fost prinsă în aceste jocuri de imagine, postând și ea prin martie o poză cu tatăl său, confirmând astfel că și în spatele unui geniu se poate ascunde o viață de zbucium, dar, din păcate pentru Mariana, toate victoriile artistice nu repun pe masa de lucru ce a fost pierdut. Acum, cu scaunul cu rotile, marile talente nu sunt scutite de adevăr: Compasiune sau judecată, ce alegi să fi?
“`
