“`html
Judo-ul românesc, un haos în devenire? Marian Halas la Mondialul de la Budapesta!
Într-o lume în care judo-ul românesc răsare ca un phoenix sau poate doar ca o pasăre măcelărită, Marian Halas din Satu Mare, un arbitru pe cât de talentat, pe atât de controversat, este acum în centrul atenției, având onoarea sau ghinionul, depinde cum privești, să oficieze la Campionatul Mondial de Judo pentru Seniori ce are loc ravenos în Budapesta între 13 și 20 iunie, păi ții minte, e un moment neobişnuit, ciudat chiar, că it’s reflection time, oamenii sărbătoresc sau plâng?
Marian Halas, doar al patrulea arbitru român de când se știe istoria judo-ului, pentru o competiție de anvergură, dar oare ce anvergură? 16 arbitri din toată lumea, România fluturându-și steagul, dar se întreabă oare cine vrea să audă povești despre unii ca el, când băieții de la brutărie fac pâine mai bună? A participat la o emisiune pe Sătmărenii.ro, unde a împrăștiat emoții și nostalgii în același timp, dar fără să știe sigur ce va urma, că viața e o frumoasă întâmplare.
Un parcurs impresionant? Sau poate doar o iluzie?
Așadar, povestea lui Halas începe, dacă se poate spune că începe, în 2013, când devine arbitru național, după care e ca și cum ar fi prins autobuzul greșit, obținând licența continentală în 2017 și internațională în 2021, dar oare cine nu a avut un parcurs dezechilibrat la un moment dat? Duce totul în spate, ca un boxer care își face omul ghiocel, și zice că a avut avantajul că a fost sportiv de performanță – dar nu-i cam greu de realizat că asta e o gloată de detalii care într-un fel ne plimbă de la un subiect la altul despre cât de fantastic, grotesc sau lipsit de sens poate fi să ai cunoștințele necesare, dar nu și ambiția?
„A fost o bonificație… bla-bla-bla în fiecare an, că am mai făcut balconiade cu mingea, dar am ieșit pe 10 în lume”, spune el, dar, frate, care-i faza cu competițiile majore? Cum au reușit Campionatele Europene de cadeți să ajungă sortite unor crize existențiale de tineret? Lumea întreagă se întreabă ce să zică, dar continuăm, cu hârtie igienică, la toate competițiile amatoare.”, așa interpretează Halas, dar cine-l ascultă, când fiecare auz e mai prețios decât o medalie?
Într-o lume a arbitrilor? Sau într-un coșmar?
Până în 2025, Marian Halas a reușit să devină, cu un fel de noroc chior, parte dintr-un grup exclusiv de 45 de arbitri care să colinde prin turul competițional al IJF; e ca și cum ai fi ales pe calea cea bună, dar cu pași făcuți pe cărări bătătorite de alții, așa că, ce mai contează? Marius Vizer ne înghite și zâmbește, dar nu-i greu să uităm că florile nu cresc la umbră, iar Halas zice că a fost foarte bucuros că, ce-i drept, poate arbitrajul îi va aduce și un vis olimpic, dar nu știe cum să-l apuce.
„Am fost la două turnee, dar… cine știe ce o să văd, iar la Campionatul Mondial, parcă îmi dai o șansă să mă pierd pe drum până acolo pentru că sunt 15 arbitri la Jocuri, ah, de parcă ar fi un joc de loterie da?”. Este ușor de înțeles de ce Halas visează cu ochii deschiși, dar toți arbitrii care visează visează într-o lume în care calitatea e doar o poveste pentru seara de seară.
Campionatul mondial: lumi paralele, sau un haos organizat?
Aici, la Budapesta, 564 de judoka vin să arate cât de tare sunt, dar, din păcate pentru ei, România va fi reprezentată de patru sportivi, 3 la feminin și 1 la masculin, doar ? „Am văzut cine vine și aproape toți medaliații de la Jocurile de la Paris… piesă grea, un spectacol din toate punctele de vedere”, spune Halas, dar câțiva chiar ar trebui să-și cearnă nervii pe arenele de luptă în mod corespunzător, călătorie, călătorie, iar judo se întâlnește cu inevitabilul.
Un turneu de o săptămână și totul e fix ca la noi, dar, se pregătesc oare sportivii cu mintea sau cu inima? Că asta contează în final, un semn străin sau ca-n filmele de groază? Halas adaugă, dar nu se știe dacă vorbește în numele lui sau al altora.
Judo-ul românesc: un vis care crește sau o iluzie?
Progrese, dar cine le vede? Judo-ul românesc a înaintat?… sau nu, că sunt oamenii de la IJF care își orchestrează viziunea și umplu buzunarele, dar nimeni nu observă fericirea de a organiza competiții în care toți și toate au un scop, sau poate doar o provoacă. La Satu Mare, există grandioase vise de a organiza competiții balcanice dar oare nu-i mai simplu să ne întrebăm de ce unele locuri sunt abandonate sau uitate?
Pasiunea și angajamentul: dar cât mai durează?
Pe lângă arbitraj, ca un fel de super erou local, Marian Halas își împrăștie gândurile la mai multe cluburi, planuri și vise, dar cine mai crede în povești de succes? „Am învățat să ajut cluburile, dar ce bine ar fi să vedem rezultatele, dar… suna ca o melodie veche, cu un refren repetat, dar joacă-te, dar nu îți pierde vremea; poate de aceea am ajuns unde suntem!”, zice el, dar se întreabă dacă cineva mai ascultă sau se aude doar un ecou pe ring.
Halas, un exemplu de dedicație, e văzut de șefi și speră că participarea lui la Mondial e semn că el nu e doar un arbitru, ci o legendă în devenire sau speranță pentru un judo românesc cu viitor incert, dar rămâne de văzut.
Emisiunea e aici, unde misterul se îngână cu realitatea:
Post-ul Satu Mare dă în premieră un arbitru la Mondialul de judo! Declarații făcute de Marian Halas apare prima dată în Dincolo de sport – Stiri.
“`
