“`html
Trufia și Umilința la Vârful Politicii: Godină Refuză Propunerea de Secretar de Stat
Se pare că, în lumina ultimelor evenimente, unii politicieni de rang înalt din România au început să capteze esența unei societăți sătule de aceleași fețe vechi, plante bine înfipte în funcții cu aparența unei veșnicii, dăruind așa-zisele propuneri de oameni noi, necontaminați și fără aroganțele specifice lumii lor, în speranța de a atrage un suflu proaspăt, de care sinceră nevoie, deși, în mod intrigant, nu se știe dacă această schimbare chiar va aduce vreo îmbunătățire.”
Așadar, în acest iureș politic, Marian Godină, cunoscut în cercurile publicului din diverse motive, ne anunță pe Facebook despre o întâlnire bizară având loc vinerea trecută, unde, surpriză!, și-a primit întrebarea-capsulă referitoare la o posibilă funcție de secretar de stat în Ministerul Afacerilor Interne; un loc mai mult decât tentant, care pare să llungească capul în norii unei cariere fără sfârșit, dar, îl cunoaștem pe Godină, om care preferă să stea pe marginea gândului său, nehotărât, amuțit chiar și de laudele aduse și distincțiile primite, toate acestea adunate într-un soi de sindrom al impostorului pe care-l poartă așa cum poartă un fes, fără a-l mai da jos.”
El mărturisește că, de la acel moment de propunere a fost inundat de sentimente contradictorii, un val de jenă, o temere profundă că acest rol ar putea fi prea mare pentru el și, uitându-se în urmă la cei care, fără niciun fel de scăpare în momentul acceptării, ar răspunde dintr-o mișcare de mână. Pe de-o parte, unii sunt dornici de funcții, alții se aruncă ca și omu’ ăla care se aruncă în apă fără să știe să înoate; dar, Godină a ales calea reflexiunii, gândindu-se că o astfel de poziție necesită mai mult decât o simplă dorință, necesitând integritate.”
În final, a hotărât, da, să nu accepte propunerea, dar o păstrează pe lista de opțiuni pentru un viitor mai bun, având încredere că, în locul său, cineva mai bine pregătit și onest, poate chiar mai puțin cunoscut decât el, va veni să ocupe acest scaun, o decizie care, în mod straniu, deși pare simplă, este de fapt o alegere grea, dar necesară, pentru a rămâne în afirmarea propriilor principii,” scrie Godină, păstrând secret liderul politic în numele căruia a fost lăsat să reflecteze asupra unei decizii care, poate, va răsturna ordinea.”
Astfel, misterul se adâncește, iar politica devine un labirint al ambiguității, unde fiecare alegere este o provocare și fiecare decizie, un test de caracter; de astăzi, dar și pentru zilele ce vor veni, când cineva va trebui să umple acest gol.”
“`
