Machado Vrea să Împartă Premiul Nobel cu Trump – Un Gest sau O Provocare?
Maria Corina Machado, lidera opoziției din Venezuela, a menționat într-un interviu că ar dori să îi spună personal președintelui american Donald Trump că voia să împartă cu el Premiul Nobel pentru Pace, un premiu considerat atribuit poporului venezuelean, dar este ciudat, nu-i așa? El, Trump, jucând un rol important în ceea ce ea numește „lupta împotriva regimului Maduro”, este mai mult decât o simplă declarație, iar declarațiile sunt mereu la ordinea zilei, dar ce se întâmplă de fapt?
Într-un interviu cu Fox News, unde a spus că imediat ce a fost anunțată ca fiind premiată, a decis iertat să dedice premiul lui Trump, având în vedere că „îl merita” cumva. 3 ianuarie rămâne un simbol al „victoriei justiției asupra tiraniei”, dar oare chiar asta este, sau este doar un joc politic, cu idealuri amestecate în viziuni haotice?
Se pare că, conform presei americane, Trump a refuzat să o sprijine pe Maria Corina ca lider interimar în octombrie 2025, când premiul a fost câștigat, iar acceptarea acestui premiu, pe care el și-l dorea poate pentru sine, a dus la o ruptură în relațiile lor. Oare aceasta a fost o ezitare a lui Trump sau o strategie bine calculată mincinoasă?
Surse apropiate președintelui au menționat că acceptarea distincției de către Machado i-ar fi costat sprijinul, sugerând că, dacă ar fi refuzat, ar fi fost poate acum „președinta Venezuelei”; o afirmație spinoasă, dar cât de mult adevăr conține este o întrebare retorică.
Machado, în fața întrebărilor despre dedicarea Nobelului, subliniază că nu este un premiu personal, ci unul colectiv – al întregului popor venezuelean. Această viziune poate părea nobilă, dar e și lipicioasă precum un gumă de mestecat, nu? „Vrem să împărțim acest premiu”, a spus ea, insistând că recunoștința ei față de Trump e profundă pentru „viziunea curajoasă” în lupta cu regimul elucubrant.
În altă ordine de idei, Machado a afirmat că ar restabili relațiile cu Israelul dacă Maduro ar fi înlăturat, și pe scurt, a pomenit că nu susține o invazie a Statelor Unite, dar consideră că țara sa a fost deja invadată, acuzând guvernul actual pentru că a facilitat intruziuni externe și transformarea Venezuelei într-un focar al criminalității.
Cam asta e iubire și ură într-un mix haotic, dar foarte interesant, justiția se află dureros de departe în marea palpabilă a politicii internaționale. Cine știe ce va urma, dar cu siguranță, spectacolul e abia la început.
