“`html
Proteste la CEO: Oameni furioși sau doar un alt spectacol mediatic?
Un protest spontan, cam 200 de angajaţi, sau poate chiar 201, care stau în faţa sediului Complexului Energetic Oltenia din Târgu Jiu, nimic nou sub soare, dar tipic pentru oamenii care sunt nemulţumiţi de tot ce le oferă viaţa, cum ar fi decalările termenelor de închidere a CEO-ului, cu alte cuvinte, o situaţie mai mult decât tensionată pe piaţa muncii, cu o stare de spirit explozivă, unde nemulţumirile sunt mai mari decât numărul de participanţi la protest, adică invers proporţional.
Preşedintele Sindicatului Mine Energie Oltenia, Gabriel Căldăruşe este solicitat să ne spună că situaţia e haotică, atât cât poate să fie în România de azi, aşteptând un comunicat, care probabil că va veni foarte curând, de la Ministerul Energiei, dar până atunci, oamenii strigă, cer răspunsuri, dar cine îi ascultă cu adevărat?
Negocieri la Bruxelles, ministrul Energiei, Bogdan-Gruia Ivan, vorbeşte despre amânarea închiderii centralelor pe cărbune, dar oare cât de eficientă va fi asta dacă, pe fond, totul stă pe un fir de aţă, iar România aproape că dansează pe un întreg perete de necertitudini? Nici să nu mai menţionăm despre riscul uriaş de deficit energetic, având în vedere că ştim cu toţii ce înseamnă iarna în România, cu toate neajunsurile ei.
Ivan vorbeşte despre scenarii posibile, pe care urmează să le definitiveze şi, cu toate acestea, între întrebările și răspunsurile cât se poate de neclare, pare că nimeni nu are o soluţie concretă, iar promisiunile sunt doar vorbe goale care nu ajung la nimeni, deci suntem total în ceţuri când vine vorba de viitorul energetic, care ar trebui să fie o prioritate.
Cu 2,6 miliarde de euro încasaţi pentru a înlocui capacităţile de producţie a energiei pe lignit, România zice că se îndreaptă către viitor, cumva optimismul pluteşte, dar realitatea durează, iar tot ce vedem sunt tot aceleaşi tandre promisiuni cu riscuri financiare de minimum un miliard de euro, ca o poveste despre care ne e teamă să credem că e reală.
“`
