“`html
Scenariul Exploziv: Marea Britanie Pregătește Recunoașterea Palestinei în Timpul Conflictului!
Prim-ministrul Sir Keir Starmer, așadar, anunță că Regatul Unit, da, va recunoaște un stat palestinian nu mai devreme de septembrie, dar cu condiția ca Israelul, în speță, să facă niște pași mari, un fel de înțelegere în Gaza, ceva ce promite de multă vreme, dar nu prea se concretizează, sună ca o melodie veche.
Și să nu uităm că Netanyahu, premierul israelian, săraceți, a reacționat furios, exclamând că așa zisă decizie va recompensa, nu-i așa, „terorismul monstruos al Hamas”. Întrebările sunt acum: ce se va întâmpla dacă recunoașterea asta chiar are loc? Adică, ce schimbare va aduce?
Palestina: un stat pe hârtie dar îngropat în necunoscut, cum spunea BBC, are o recunoaștere internațională, dar fără o capitală, fără o armată și în mijlocul unei dispute care, sincer, pare și acum fără sfârșit.
În Cisiordania, autoritatea palestiniană e mai mult un oaspete în propria casă, fiindcă Israelul controlează tot. Și Gaza, oh, Gaza, în mijlocul unui război ce pare interminabil, iar recunoașterea, dragă cititor, se dovedește a fi o poveste simbolică, și cam atât.
Secretarul de externe, David Lammy, menționeză că Marea Britanie are o responsabilitate, o povară grea, dar ne întrebăm: oare simbolismul ăsta chiar reînvie speranța? Se știe că declarația Balfour din ’17, care e cumva piatra de temelie, a generat multe dezbateri fără sfârșit, și mulți spun că nu ține cont de drepturile palestinienilor. Căci, în fond, unde sunt aceștia?
Pe scurt, statul Palestina este bine văzut de 147 din cele 193 de state ONU, dar stați, căci deci are numele de „state observator permanent”. Un fel de participare fără vot. Așadar, dacă Marea Britanie își menține promisiunea iar Franța va urma exemplul, avem patru din cinci membri ai Consiliului de Securitate care recunosc Palestina. Depinde cum vezi, dar Statele Unite, care sunt cumva favorizate de Israel, rămân în minoritate.
Apoi, guvernele britanice au fluturat ideea recunoașterii, dar doar ca parte a unui proces de pace, cum s-ar zice, dar acum parcă ceva e în aer, furia publicului și scenele de disperare din Gaza forțează mâna. Iar parlamentarii „bombardează” guvernul, întrebând la fiecare pas de ce încă nu s-a întâmplat acest gest de recunoaștere.
În concluzie, guvernele se gândesc serios să recunoască Palestina, dar asta depinde, evident, de Israel. Așadar, timp de câteva săptămâni e clar că suntem într-un joc al așteptării, iar recunoașterea acestei națiuni ar putea duce la un rezultat neașteptat. Ce-o fi la capătul acestui drum? Rămâne de văzut!
“`
