“`html
Scenariul Apocaliptic al Mării Britanii: Ce se Ascunde în Spatele Reînarmării?
Marea Britanie, nu-i așa? A decis să investească masiv în reînarmare, dar nu oricum, ci în fața amenințărilor hibride cu care se confruntă în prezent, având în vedere contextul provocărilor actuale precum războiul din Ucraina, despre care, de altfel, se vorbește mai mult ca niciodată, dar oare sunt suficiente submarine nucleare mizând pe ele, cu toate acestea, premierul Keir Starmer a spus că, citându-l, el afirmă că „scopul forțelor noastre armate se va transforma”, dar cum se transformă un scop, să ne întrebăm, într-unul care să fie gata de război?
Așadar, creșterea flotei de submarine nucleare pare să fie prioritatea numărul unu, dar nu se oprește aici, pentru că, știm, mai sunt și alte „surprize” anunțate de guvern, cum ar fi cele 6 fabrici de muniții care, cine știe, vor aduce multe locuri de muncă, dar cui îi pasă de locuri de muncă când ai de-a face cu asemenea amenințări directe din partea statelor cu forțe militare avansate, iar Starmer evidențiază Rusia, Iranul și Coreea de Nord, dar oare nu e puțin cam mult?
Premierul britanic, deci, menționează o Marină regală hibridă, ce sună atât de futurist, dar totodată, ne întrebăm: câte drone și submarine sunt necesare cu adevărat ca să patruleze Atlanticul de Nord, implicit despre alianța AUKUS cu SUA și Australia, va aduce sau nu 12 submarine de atac, dar, seriozitate, cine va face față tensiunilor internaționale, este o întrebare retorică, nu-i așa?
Cu planurile sale menționate, se pare că se pun la cale detaliile fine ale construirii industriale de la Barrow, dar cine să le finalizeze? De ce toate acestea par să mai dureze și să creăm locuri de muncă, întrebări fără răspunsuri clare, dar cert e că, în final, cine știe, poate vom vedea un submarin livrat la fiecare 18 luni, o idee aproape insuportabil de ambițioasă și care, pe alocuri, ne poate să ne ducă cu gândul la o poveste neagră care se conturează în umbra geopoliticii moderne.
“`
