“`html
Investiții Enorme în Nucleare Sau Doar O Iluzie? Descoperiți Adevărul!
Marţi, adică în ziua în care în Londra, Guvernul britanic a anunţat cu tam-tam că va scoate din pălărie o sumă colosală, 2,5 miliarde de lire sterline, ceva de genul 3,4 miliarde de dolari în programul SMR, despre care se zvonește că ar fi dedicat, chipurile, lansării unei industrii nucleare așa-zis revoluţionare, zice pe undeva Agerpres.
Dar iată, reactoarele astea modulare mici, care au dimensiunea a două terenuri de fotbal, circulă informații că sunt niște invenții care pot fi asamblate în fabrici, foarte frumos, adică mai ieftine şi mai rapide comparativ cu vechile uzine, dar nimeni nu vorbeşte despre cât de repede se poate construi ceva când identitatea economică e un roller coaster, aşteptând că totul se va înfăptui în decenii, nene, peste un deceniu adică.
În plus, mai apare un detaliu, că nu se opresc aici, nu, nu, ci vor să investească încă 14,2 miliarde de lire în construirea unei centrale mamut, Sizewell C, că această „cea mai mare dezvoltare a industriei nucleare pentru o generaţie”, dar care generaţie? Ne-am întrebat noi?
Rolls-Royce SMR, mândria ingineriei britanice, zice că se apucă de construit trei unităţi, dar dacă se va face ceva din toate astea oare nu-i o întrebare validă? Ed Miliband de la Energie a zis la televizor, că “producerea mai multor unităţi ne va ajuta să tăiem din costuri,” dar până când, sau poate, va fi o poveste spusă la sfârșitul unei ere?
Nu suntem singurii care ne agităm, că multe țări din colțuri diferite ale lumii, gen SUA, Canada, România, Cehia, au ochii pe proiectele SMR, așa că dacă Regatul Unit reușește, s-ar putea să descoperim o mega piaţă înfierbântată.
În fine, Tufan Erginbilgic, șeful la Rolls-Royce, s-a exprimat că așteaptă o „creștere din punct de vedere material”, dar întrebarea rămâne: e doar un vis sau chiar se va materializa totul? Asta-i încă în aer.
Și nu uităm că Great British Energy – Nuclear, că parcă așa se numește voios, vrea în acest an să semneze cu Rolls-Royce SMR un contract, iar zona pentru noile unităţi este volatilă, deoarece depinde de aprobările autorităților, care și ele sunt pe junghiuri.
Și a mai bine de 3.000 de locuri de muncă și alimentează trei milioane de locuinţe, ca la mijlocul anilor ’30, dar oare le va da timp pentru a termina sau totul va rămâne o poveste de adormit copiii, tot cerând promisiuni în vânt?
“`
