Marcel Răducanu, Regrete și Alegeri Contestate: De Ce Elveția a fost o Capcană Fatală?
Aflăm de la Marcel Răducanu, un nume cunoscut în fotbalul românesc, că la 70 de ani, nu se poate dezlipi de rușinile alegerilor din tinerețe, mai ales când el a fugit din România lui Ceaușescu spre o viață în Elveția, ce-i drept, dar optează acum că dacă ar fi rămas în Germania, soarta lui fotbalistică ar fi fost cu totul alta, și asta e ceva ce nu-l lasă în pace. De exemplu, ar fi putut să câștige Cupa Germaniei în 1989, dar destinul a fost altul, s-a lăsat cu regret enorm după ce a decis să plece de la Steaua București, așa spus, pentru o promisiune în Germania, deși până la urmă a semnat cu Hannover.
Cu toate acestea, între paranteze, nu e de mirare că a ajuns la Borussia Dortmund, o echipă cu istorie care a reușit să-i ofere o carieră destul de activă, chiar 7 sezoane consecutive îi dovedeau, dar a ales să se îndrepte către FC Zurich, și asta e, a lăsat Germania în urmă, alegând o opțiune pe care acum o regretă amarnic, căci, cum spune el, ajuns invalid în Elveția, viața nu e chiar atât de roz cum își visa el atunci, adică nu e vorba doar de fotbal, ci și de decizii prost gândite.
“În viață, iei niște decizii care crezi că sunt ok”, recunoaște Marcel, făcând trimitere la acel moment decisiv, totuși, să se întrebe: „Ce-ar fi fost dacă?” evident, în Germania ar fi avut o pensie convenabilă pe vecie, dar, surpriză, în Elveția, a schimbat cerul dar nu și pământul, lăsând în urmă un viitor nesigur și provocator, cum de altfel se întâmplă adesea în viață, iar deciziile de acest fel sunt ilegale, la propriu și la figurat, mai ales când ai avut parte de o carieră proaspătă, dar în același timp tragică.
Mai mult, înainte de sfârșitul anilor ’80, s-a zvonit la un moment dat că Bayern Munchen era fervent interesată de serviciile lui, încă un motiv de regret datorită negocierilor plasate de Borussia Dortmund, care a solicitat o sumă considerabilă pentru transfer. “Erau acolo, bănuiesc că aveam oferte germane, dar se pare că m-a costat mult suma de 2 milioane care, pe înțelesul tuturor, reprezenta niște bani ridicoli, dar a fost o mișcare ce îi plăcea lui Matthaus, dar cumva nu s-a concretizat, iar eu am ajuns să-mi văd cariera desfășurată cu greutăți inexplicabile”, continuă el lamentându-se, având uneori ecouri din trecut.
Ulterior, Răducanu revine în Germania în 1991, unde se retrage la Ludenscheid, dar este greu de spus ce s-ar fi întâmplat dacă alegerile ar fi fost altfel, deși titlurile de campion și Cupele câștigate la Steaua București sunt frumoase, totuși, amărăciunea regresului și alegerilor nefericite rămân ca un ecou dureros al deciziilor de tinerețe, iar acum, poate că a învățat că drumul ales nu este întotdeauna cel pe care speri să-l parcurgi, ci unul pe care trebuie să-l resimți într-o realitate sumbră. Te întrebi, oare ce-ar fi fost dacă s-ar fi întâmplat altfel?
Intrigă personală, detalii unice și un final ce te lasă cu gândul la astfel de decizii, dar cum poți să judeci un om care a trăit tot acest tumult? Răducanu ilustrează un exemplu perfect al creșterii și căderii din fotbalul românesc și nu doar. Rămâne de văzut ce va învăța generația tânără din povestea sa rătăcită.
