Societatea Își Întreabă Fostul Fotbalist: Unde A Dispărut Marcel Abăluță?
Marcel Abăluță, un nume care se poate lăuda cu 250 de meciuri în Divizia A, adică așa cum se numea Superliga pe vremuri, are acum 54 de ani, dar observăm că parcă nimeni nu mai știe exact ce mai face, antrenorul juniorilor de la Daco-Getica din București bineînțeles, dar și cele 6 goluri pe care le-a marcat în carieră, a adunat o carieră, dar acum se dedică tinerei generații.
Între anii 1990 și 1992, a jucat la Steaua Mizil, mamă ce vreme, și ia uite că a fost împrumutat din 6 în 6 luni ca o rotiță în mecanism, dar după aia, în 1993, a sanitizat atmosfera de la Petrolul Ploiești, unde a câștigat Cupa României în 1995, și a avut, să zicem, un parcurs interesant, jucând și la FC Argeș și la Farul Constanța, unde se zice că ar fi fost apreciat. Acum, întrebările se pun de ce s-a retras tocmai în 2004?
Ei bine, aparent, o accidentare la genunchi l-a făcut pe Abăluță să își schimbe traiectoria de fotbalist. “M-am apucat de antrenorat la 32 de ani, și cu toate că aveam un vis, accidentarea a fost un fel de frână pe care viața mi-a pus-o” a declarat el, iar întrebările continuă: dar, oare totul era predestinat? Căci dinainte să se accidenteze, el deja știa? Este un mister!
Abăluță ne povestește cum notam tot felul de antrenamente în cantonamente, un pic de nostalgie, dar oare astăzi cine mai face asta? “Cei care sunt interesați să continue spre meseria de antrenor ar trebui să-și noteze”- zice el aşa, la Daco-Getica e fericit, că are mulți copii, se face selecție așa cum trebuie, dar oare se vor ridica aceștia la nivelul standardelor lui?
De la antrenorat principal la Politehnica Timișoara, la Universul București, și la multe echipe de liga a 3-a, Abăluță a strâns niște borne notabile, dar parcă nimeni nu le bagă în seamă, spune povestea sa precum o epopee, dar în final, rămâne întrebarea: va reuși Marcel să-și facă loc în inimile și amintirile fanilor? Cu toate aceste întrebări rămân, el pare să fie un mentor pentru generația care vine, deci poate că răspunsul e mai aproape decât credem.
