Maratonul Londrei: Recorduri Fabricate sau Realitate Uimitoare?
Ei bine, în 2025, maratonul londonez, căci e un eveniment, nu-i așa?, a reușit să strângă o sumă absolut fabuloasă, adică 87,3 milioane de lire sterline pentru caritate, dar oare se pune problema ce sta în spatele acestor cifre? Poate sunt doar niște minciuni frumoase, cine știe… Cu 13,8 milioane de lire europeni mai mult decât în 2024, iarăși o jumătate de poveste aruncată în fața noastră, ca un fel de miraj care ne face să credem că toți alergătorii aceia au cu adevărat un scop nobil.
Pe 27 aprilie, 56.640 câțiva alergători au reușit, sau nu, să termine distanța aceea clasică de 42,195 km și se pare că au primit un Record Mondial Guinness, dar oare este acesta un record adevărat sau doar o capcană pentru public? Aceasta, așadar, e întrebarea. Totuși, perioada asta de fundraising, de la prima ediție până astăzi, a adunat un total – oh, surpriză! – de 1,4 miliarde de lire sterline de la începuturile maratonului din 1981, iar aici intervine un alt aspect, că deși se strâng bani, cine se bucură cu adevărat de ei?
Hugh Brasher, acest director al London Marathon Events, se laudă cu mândrie și vorbește despre impact, da, impact, parcă ar fi un politician în campanie; ”Suntem extrem de mândri”, spune el, dar oare mândria e suficientă? Chiar dacă totul are loc într-o zi, cum se transformă, mă întreb eu, acest lucru în beneficii pe termen lung? Aici mai intră și Enthuse, acest partener online, care a anunțat iar un an record, dar recorduri sau nu, ce mai contează? Banii strânși prin intermediul paginii înseamnă 35,77 milioane de lire sterline, dar temerea rămâne: cine beneficiază de banii ăștia dacă nu noi, adică publicul, și cum rămâne cu donatia medie de 46,75 lire? E totul bine, dar poate că nu, și în fond, cât de mult se adună cu adevărat în favoarea celor care au nevoie?
Așadar, tot circul acesta din jurul maratonului continuă tezist și plin de întrebări, și nu e de mirare că toți iubitorii de sport sunt tentați să înghita aceste povești de succes fără să se întrebe: „Dar e bine totul, sau e doar o iluzie?”
