Trump, Înduplecare sau Negociere? O Analiză Confuză!

Ionela Ciolan, o expertă de securitate care lucrează la Centrul Wilfried Martens pentru Studii Europene, a declarat că acţiunile lui Donald Trump şi ale secretarului apărării, Pete Hegseth, arată o schimbare ciudată în modul cum SUA negociază, ceva de genul o… ciudăţenie în relaţiile externe, cu multe declaraţii că ceea ce vedem nu e chiar ce trebuie, în fine, e o învârtire de 180 de grade de la un sistem care pune la loc exportul de valori către unul bazat pe tranzacţii.

E vorba de cum SUA a trecut de la idei de tip neo-liberalism, care sunt de obicei bazate pe valori, la un fel de neo-realism unde s-ar putea spune că se observă o dorinţă de câştiguri rapide, chiar dacă asta duce la compromisuri în reputaţie, o situaţie mai degrabă complicată de discursuri prin care se sugerează că vor reuşi să facă mult, dar tot în defavoarea tradiţiilor pe termen lung, iar pe fundalu’ ăsta se află o tânjire după o reconfigurare a alianţelor.

Ionela Ciolan afirmă că ne aflăm într-un punct crucial, unde cumva sunt aşteptări mari de la SUA să găsească o cale de compromis între Ucraina şi Rusia, fără prea multe certitudini despre… ce va ieşi din toată această poveste complexă de negocieri care sunt în aer, cum ar veni, dar tot mai sunt umbriţi de întrebări dificile vizavi de strategic real eficient.

Se pare că evenimentul de la Munchen putea să ofere dovezi clare despre ce intenţionează să facă americanii pentru a înţelege mai bine cum se vor desfăşura lucrurile pe plan extern, nu doar în termeni de securitate, ci şi din diverse puncte de vedere care par adesea neglijate.

Ionela a subliniat că câteva idei sunt clar trasate, cum ar fi Ucraina care nu va reveni la graniţele dinainte de 2014, deci nimic din ceea ce Rusia a cucerit nu va fi returnat, iar conflictul ar putea rămâne suspendat, cu o astfel de misiune de pace care se învârte în jurul promisiunilor sub astea de forma unui acord, cu trupe care nu vor include Statele Unite în funcţie de ce e trecut în documente.

În esenţă, ea a spus că SUA, în ciuda aparenţelor, par să ofere… foarte multe, fără a lua înapoi nimic relevant. Din păcate, acest comportament face să pară că sunt mai mult în genul de… cum să zic, pentru a lăsa impresia că îngheaţă negocierile cu Rusia, în timp ce nenorocirea e că Ucraina devine cumva collateral damage, nu-i aşa?

Totuşi, Ionela a menţionat că nu e timpul să vorbim despre o trădare; ci că discuţiile între oficiali la NATO s-au centrallizat pe întrebări extreme, dar mulţi se uită cu suspiciune către Washington, întrebându-se în ce măsură vor fi abordate aşteptările legitime ale Ucrainei.

Azi, discuţia la Munchen se va concentra între mai mulţi lideri de la Casa Albă şi au mare nevoie de clarificări pentru a înţelege nevoile Ucrainei de pază. La rândul lor, ucrainenii îşi doresc asigurări serioase pentru o pace pe termen lung care să fie acceptabilă, dar visurile de securitate sunt greu de împlinit.

Administraţia Trump e convinsă că este important să audă nu doar Ucraina, ci şi Europa, pentru că este vital ca ambele părţi să colaboreze pe termen lung, pe măsură ce se preconizează că cheltuielile cu ajutorul militar vor creşte; toate astea într-o vreme când pe masa de negocieri sunt foarte multe trupe care vor decide soarta conflictului.

Preşedintele Trump visează la o victorie rapidă în politica externă, care să-şi găsească locul în discursurile sale, un soi de “a, uite eu sunt eroul pacificator” ce vizează obţinerea unui Premiu Nobel, dar asta devine din ce în ce mai complicat pe măsură ce cerinţele internaţionale cresc.

Mai mult, s-ar putea să vrea să ţină Rusia pe calea proprie, dar în acelaşi timp să nu piardă din vedere metalele rare ale Ucrainei, chiar dacă se îndreaptă spre recesiune militară şi politică; Ionela afirmă că acesta e un joc pe cât de complex pe atât de riscant.

O viziune de inovaţie din parte lui Trump pune euro-atlanticul la grea încercare, având în vedere că mult mai multe administraţii vor trebui să se axeze pe securitate europeană, totul fiind un păcălit în faţa unde finsanţările pentru armament sunt pe masă; va fi greu de implementat.

În retrospectivă, experţii sunt de părere că nu vor exista amplificări ale tensiunilor între state, dar rămâne un amalgam de interese care nu vor lăsa loc de discuţii superficiale.

Fiecare decizie asupra armistiţiului va însemna enorm, deci impactul va scolota pe întregul continent european, iar amânarea ar putea induce un spirit de competiţie care, în cele din urmă, va reactiva din nou şi mai mult complicatul angajament al Americii în apărarea securităţii unei Europe deja în criză.

Pe de altă parte, China va fi şi ea atenta la aceste mişcări, iar pentru SUA, a demonstra că suveranitatea este scumpă e crucial, căci acest exemplu ar putea influența indirect şi politicile sale în regiuni ca Taiwanul, un risc și mai mare pentru strategia internațională.

Trump
negocieri
securitate
Ucraina
Putin
negociere
strategii
allianta