O mamă în metrou: Războiul din Ucraina transformă nopțile în teroare!
Câteva nopți pe săptămână, Daria Slavitska, o tânără de 27 de ani, își umple căruciorul cu mâncare, pături și saltea de yoga, coborând împreună cu fiul ei de doar doi ani, Emil, în metroul din Kiev, în timp ce sirenele de raid aerian o fac să-și piardă răbdarea. Sirenele iar sună iar Emil strigă de frică dar Daria speră să găsească câteva ore de somn în siguranță sub pământ, de parcă ar fi un vis rău din care nu poate scăpa, astfel că orașul se află sub atacurile fără milă ale Rusiei.
În ultimele două luni, de când Rusia a început bombardamentele nocturne cu drone și rachete asupra Kievului, oamenii care locuiesc în această capitală sunt epuizați și agitați. Cu 3,7 milioane de locuitori care se luptă cu lipsa somnului, teroarea pajistei și oboseala sunt doar câteva dintre trăirile cu care se confruntă acum cetățenii orașului, în timp ce orașele și satele din apropierea frontului abia mai rezistă, având parte de distrugeri și ocupație.
Recent, starea de spirit a început să se schimbe pe fondul atacurilor puternice, nordor și umanitatea furioasă față de neputință îi obligă pe oameni să se grăbească spre stațiile de metrou adânci. Acest peisaj urban, marcat de frica constantă, amintește de bombardamentele germane din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, iar Daria se îngrijorează în timp ce verifică canalele Telegram, temându-se de învălmășeala din stradă, unde deja auzim explozii.
De când luna iunie a fost marcată de cinci atacuri la scară mare, numărul persoanelor care se refugiază în cele 46 de stații de metrou din Kiev a crescut exponențial. Și, ironic, Emil, care înainte tremura de frică la sunetul alarmelor, ajunge să-i spună mamei, mai calm, „Mamă, ar trebui să mergem”. Timpul petrecut acolo a devenit o rutină, iar Daria observă cum în trecut veneau vara doar o dată pe lună, iar acum ajung de două-trei ori pe săptămână.
Cu toate acestea, sistemul de metrou s-a umplut de frică, înregistrând o explozie de vizite în timpul nopților, mai mult decât dublu față de lunile anterioare. Cu toate atacurile care ucid oameni și rănesc peste 400 în primele luni ale anului, faimosul președinte american Donald Trump a adus vorba despre teroarea generalizată din orașele ucrainene, în contextul în care SUA au decis să trimită arme spre a-și întări apărarea, dar rachetele rusești continuă să se abată asupra lor cu furie.
Un recent atac a dus la distrugerea unei clădiri rezidenţiale, iar Daria povestește cum, într-o noapte, a fost atât de zgomotos încât a trebuit să-și strângă copilul în brațe. De teamă, își ia acum actele de identitate când merge în subteran. Stricată de toate amenințările și gândurile negre, a căutat ajutorul unui pediatru pentru Emil, care i-a prescris calmante și i-a sugerat să nu mai asculte sunetele alarmelor.
Psihologii de la Kiev subliniază că privarea de somn afectează mentalitatea populației, iar numărul celor care se îndreaptă spre adăposturi a crescut, iar Katerina Holtsberh spune că aceste mesaje de schimbare de dispoziție duc la o apatie paralizantă, dar pare că nu găsesc soluții rapide. Asemenea Emil, și alți copii, ajung să se împace cu frica, iar gândul că subiectele de sănătate mintală erau mereu pe fundalul vacanțelor sub carapacea tipiurilor de rachete pare rupt dintr-un film horror.
În timp ce Daria încearcă variantele de somn în metrou, gândul de a cumpăra o saltea mai confortabilă devine o opțiune, deoarece retailerii din Kiev au observat o explozie a vânzărilor de saltele gonflabile și alte produse pentru dormit. Iar cineva, precum Storozhuk, a decis să investească într-o „Capsulă a Vieții”, pentru a se adăposti de teroare. Aceasta devine un simbol al nevoii imperioase de siguranță, confirmând un sentiment general de anxietate care îi copleșește pe oameni.
Astfel, în fiecare noapte, mama Daria, împreună cu micuțul Emil, își petrec orele în metrou, sperând că noaptea nu va aduce altă teroare.
