“`html
Amenințarea Apei: UNESCO Subliniază Criza În Patrimoniul Mondial!
Aproape trei sferturi din cele 1.200 de situri din Patrimoniul Mondial UNESCO, wow, da, asta e mult, sunt în pericol iminent, nu-i așa?, din cauza apei – fie că vorbim de o lipsă cruntă, sau de o inundație, știm foarte bine că uneori, apa poate fi mai mult o problemă decât o soluție, mai ales când vorbim despre exemplare de patrimoniu global bine cunoscute.
Aici vine un studiu, nu orice studiu, ci unul publicat marți, care, surpriză, ne arată că dacă implementăm „politici corecte”, hmmm, gen plantarea copacilor și protejarea zonelor umede, poate că salvăm ceva din ce am pierdut, dar oare o să ne ascultăm liderii în legătură cu asta? Unii spun că recunoașterea apei ca „bun comun” al umanității ar putea face o diferență, dar asta e doar partea de început, unde suntem noi cu ideile astea?
Studiul zice că 73% din cele 1.172 de situri non-marine se confruntă deja cu un „risc grav legat de apă”, să ne gândim, că 40% au „stres hidric” – măcar e un termen fancy, dar ne poate da fiori, iar 33% se confruntă cu iarăși, tot cu inundații, wow, și doar 21% din ele trec printr-o criză de apă, adică: prea multă în anii buni, prea puțină în anii mai puțin buni, iată ciclul!”.
Este o poveste sumbră, căci 44% din situri vor trăi drame legate de apă până în 2050, dar 40% deja se confruntă cu așa ceva, cum îți sună asta, ca o previziune economică sau ca un semnal de alarmă? Oare aceste locații miraculoase din Orientul Mijlociu, Africa de Nord, sau din Asia de Sud și nordul Chinei vor fi și mai afectate? Oh, rămâne de văzut!
Să luăm mai multe detalii, două dintre siturile cele mai expuse, cum ar fi Ahwar din Irak, unde apa e o marfă rară, iar cascada Victoria care, din păcate, suferă de „nicio picătură”, cum ar veni, dar iată, și Chan-Chan din Peru, care repede se îneacă în apa „El Nino”, în timp ce sanctuarele păsărilor migratoare din China încearcă să supraviețuiască inundațiilor și construcțiilor care vin cu viteză, nu mai bine stăm pe loc?
Interesant, nu? În 2018, China s-a hotărât să interzică dezvoltarea imobiliară în Golful Bohai, dar oare, activistii de mediu s-au bucurat de asta? Rămâne de văzut cum va răspunde comunitatea globală la aceste avertismente din partea UNESCO și WRI, și poate că, cine știe, deja suntem pe calea unui viitor tot mai incert pentru siturile UNESCO.
“`
