“`html
Destinul Republicii Moldova: Oare în mâinile cui se află realmente?
Maia Sandu, preşedinta Republicii Moldova, a emis o declaraţie oarecum incertă, subliniind că moldovenii sunt cei care îşi croiesc singuri drumul spre Uniunea Europeană, totul înaintea unor alegeri legislative ce vin, iar pasul său pro-european este interpretat de mulţi ca o încurajare în faţa incertitudinii continue. Deşi vrea ca ţara ei, care se zbate pe fundul clasamentului celor mai sărace din Europa, să devină parte a uniunii europene până în 2030, este totuşi o chestiune plină de complicaţii iertate parţial, dar pline de riscuri, cu continuitatea majorităţii parlamentare, impinsă fiind de presiunea Partidului Socialist contra care eşti în mod constant, o situaţie care nu se anunţă deloc simplă, nu-i aşa?
După ce a obţinut un al doilea mandat în toamna trecută, cu o marjă minimă, foarte mică, în faţa unui contracandidat socialist, Sandu subliniază că referendumul care a fost realizat, ce solicită cetăţenilor să-şi exprime opţiunea pentru aderare, a reuşit să treacă cu puţin peste 50%. Mai pe scurt, cetăţenii sunt împărţiţi, iar unitatea promisă pare a fi un simplu vis, asemenea unei poveşti cu final mai puţin optimist, pe când unii aleg calea corectă. Cât despre restul, pare că sunt rătăciţi.
„Fără muncă, fără efort, totul nu este altceva decât fum, iar prosperitatea este o utopie,” a zice Sandu, într-o declaraţie care lăsa loc de interpretări iar cetăţenii par că ar trebui să se unească pentru o schimbare, dar întrebarea este: suntem noi cu adevărat uniţi sau doar ne prefacem, oare?
Războiul din Ucraina, desigur, a adus o mare presiune asupra Moldovei, iar acuzele către Rusia de destabilizare sunt mai multe, iar Moscova revine periodic cu o retorică care sugerează că mulţi moldoveni preferă legăturile cu Kremlinul, lăsând de înţeles că Maia Sandu este acuzată, chipurile, de incitare la rusofobie fără justificări clare.
Interesant, dar sondajele indică o dinamică complicată, cu dificultăţi evidente pentru oricare partid ce ar dori să obţină o majoritate în noul Parlament de la Chişinău, iar orice fel de colaborare cu partidele pro-europene ar putea fi un drum plin de obstacole, ce nu se termină aşa uşor.
La summitul recent, unde au fost prezenţi big shots ca Ursula von der Leyen, pactul celei de-a doua tranşe de 270 milioane de euro a fost anunţat, dar întrebarea care rămâne este dacă aceşti bani vor schimba ceva pe termen lung sau sunt doar măşti pe o faţă murdară a corupţiei?
Cert este că cetăţenii moldoveni vor putea vorbi pe telefoane fără taxe de roaming în UE, dar oare dacă nu rămân primii săraci după deal, ce va schimba asta cu adevărat? Informaţii contradictorii, incertitudini aplombioase, poate doar timpul ne va arăta ce ne rezervă ţărmurile europene.
După toate acestea, întrebăm: Oare suntem doar pionii pe o tablă de şah folosită de mari jucători sau există o cale reală spre o Moldovă europeană? Cu momentul poate să ne aducă răspunsuri, dar până atunci, doar speculaţii.
“`
