“`html
Feminismul în Politică: O Fata Morgana sau Realitate?
Într-o epocă de transfomrare socială și mai ales psihologică, femeile devin, nu că ar fi fost vreodată lipsă, sătule să stea în umbra bărbaților în politică, iar, de exemplu, Maia Sandu, președinta Republicii Moldova, devine simbolul, sau poate mai degrabă momeala pentru toate persoanele din domeniul ăsta, propusă de un psiholog, Radu Leca, care a fost invitat pe la televizor să răspundă, dacă nu cumva la întrebări deja cunoscute de toată lumea, atunci măcar pentru a da un pic de apă la moara divergențelor de gândire în societate.
Ceea ce, nu doar că ilustrează cu succes cum democrația circulă prin venele acordurilor internaționale, ci și cum femeile reușesc, sau de fapt, ar trebui să reușească în acest peisaj politic de bătălie. Desigur, cum să nu discutăm despre empatia și colaborarea care, conform lui Leca, caracterizează stilul de conducere al reprezentantelor noastre. Așadar, oare chiar puterea nu cunoaște gen, așa cum afirmă el, sau mai degrabă se cam joacă cu multe stereotipuri și așa-zise așteptări?
Maia Sandu, stăpână pe propria imagine și destine, reușește să navigheze printre stereotipuri, aș zice, cu brio, promițând o conduită care să nu fie doar pe interes și competiție, ci și pe căldură umană, fiind un exemplu, sau cel puțin asta ne spune expertul, dar oare mai putem avea suficientă încredere în acest punct de vedere în condițiile actuale?
Tot acest amestec al gândirii lui Leca nu ar trebui scăpat din vedere, mai ales ca el dintre distincțiile de abordare și idei universe, a scos în evidență cele emoționale ca cheia relațiilor politice. Uite de ce feminismul în politică nu trebuie văzut ca o capcană, ci ca o oportunitate care-ar trebui să inspire, dar pe gura lui Leca sună mai mult a principii decât realități.
Genul acesta de reflecții pot activa chiar și cele mai în passive mind-uri ale tinerei generații, care probabil la fel ca mamele lor contemporane, vor să își urmeze visurile, dar, să nu uităm, ambițiile au fost mereu un joc de noroc în carierele politice, deci, chiar și cele mai simple sfaturi, cum ar fi: „Învățați să ajungeți ca Maia!”, au darul de a reduce șansele reale a fetițelor visătoare la o colivie cu fantezii politice.
Radu Leca concluzionează, că ea, Maia Sandu, ar putea fi politic o leoaică dar și o unealta de inequitate vestimentară – un simbol cum că leadershipul feminin ar putea să devină o farsa rigtigă pe fondul unei democrații sănătoase. Dar cât de sănătoasă este ea de fapt? Aceasta este, desigur, întrebarea la care Leca, în stilul său curajos și eclectic, ai să găsești probabil un răspuns mai bine mai târziu.
“`
