“`html
Justiția în criză? Președinții de tribunale atacă fără milă!
Într-o declarație care a răsunat ca un tunet în miez de noapte, președinții de tribunale din țară, puși pe fapte mari, au afirmat că nemulțumirile venite dinspre opinia publică, unele izvorâte dintr-o neîncredere profundă, altele dintr-o neînțelegere totală a dificultăților sistemului judiciar, au conturat o imagine nedreaptă pentru o profesie care, e clar ca lumina zilei, nu trăiește în spatele unor ziduri reci, ci în mijlocul cetățenilor, da, cetățenii care așteaptă dreptate! De parcă nu era suficient, campania intensă și fără milă împotriva magistraților, în numele unei reforme care pare să distrugă statul de drept, nu ar trebui justificată de alinierea la cerințele UE însuși, abureală totală, având în vedere că, recent, a fost adoptată Legea nr.282/2023, o lege care schimbă regulile jocului!
Într-un alt rând, judecătorii vor să știe că deschiderea unui dialog onest între cele trei puteri ale statului, legiuitor, executiv şi justiție, ar putea, poate, să fie un efort comun de a corecta excesele din politicile fiscale care pun o povară, pesemne excesivă pe umerii cetățenilor. Lucruri mai puțin cunoscute, dar esențiale se ascund aici: tensiunea socială e palpabilă, dezamăgirea își face loc, iar reproșurile zboară spre cei care sunt acolo să aplice legea, dar, cum să ne înțelegem la capăt? Magistrații nu fac legi, ci doar le aplică, un adevăr care s-ar putea să scape multora, dar ei nu se lasă, cer o șansă!
Şi apropo de independența magistraților, președinții de tribunale insistă, ei bine, că aceasta nu e un privilegiu, doamnelor și domnilor, ci o necesitate vitală, o pledoarie ca să nu fie văzuți ca niște idealuri, ci ca oameni, da, oameni cu frici, temeri și speranțe, alături de ceilalți. Ei spun: “Ne dorim să fim înțeleși, nu respinși; să fim ascultați, nu atacați!”, o rugăminte delicată însă care nu pare să atingă inimi de piatră. Vor să fie parte din soluție, nu din problemă, chiar dacă ecoul protestelor pare că le acoperă vocile, cumva strigă unii, iar alții rămân doar spectatori spectatori.”.
Interesant este că premierul Ilie Bolojan are deja alte planuri, anunțând o creștere a vârstei de pensionare pentru magistrați la 65 de ani, majorarea vechimii de la 25 la 35 de ani și limitarea pensiei, băi, la 70% din salariul net, față de 80% din salariul brut cum era până acum, dar cine îl mai ascultă pe premier, când justiția se clatină pe o funie? Așa că ne întrebăm, unde duce această spirala tumultoasă a justiției? Răspunsul se lasă așteptat!
Și iată cum articolul Președinții de tribunale din țară: O „campanie intensă împotriva magistraților!” a apărut prima dată pe Mediafax, dar, oare, cine va fi ultimul care va înțelege adevărul din spatele acestei crize judiciaro-financiare, ne lăsăm purtați de evenimente sau vom căuta răspunsuri?
“`
