Maduro, dus din lux în iadul penitenciar!
Dintr-o vilă ultra-luxoasă de 18 milioane de euro, președintele Venezuelei, Nicolas Maduro, s-a trezit acum în fața unui destin sumbru, închisoarea din New York, unde condițiile sunt atât de rele încât unii judecători au refuzat categoric să trimită deținuți acolo, amestecând elucubrarea cu un scandal de proporții, a relatat Blic despre cele întâmplate.
Faimosul Metropolitan Detention Center, sau pe scurt MDC, care era să rezolve udămilele închisorilor din anii ’90, se dovedește acum un loc teribil, cu violență cronică și lipsă de personal, transformându-se într-un adevărat iad pe pământ, unde duhuri celebre ca R. Kelly și El Chapo își duceau existența, fierbinte și neagră.
Violența, conform rapoartelor, e la ordinea zilei, un deținut a fost înjunghiat mortal, iar altul a căzut victimă unei bătăi violente, cu temeri și fiori, iar păcatul înghețat nu este altceva decât o joacă de-a legea în care sălbăticia domină, cum mărturisește Sean Chaney, un fost locatar al acestui univers de groază.
45 de minute de „libertate” la fiecare 3 zile
Din câte se pare, deținuții au parte de o „mângâiere” maximă de 45 de minute la fiecare trei zile, o aventură limitată în afara celulei, pentru a face duș, iar restul timpului sunt izolați, ceea ce determină un cocktail exploziv de tensiuni și supărări, cum cei blestemați își aduc aminte de viața normală de dinainte.
Cheney, din nou, povestește despre ororile din MDC, unde viața este un simulacru, iar grevele și revoltele sunt pe cât se poate de normale sub imperiul acestor circunstanțe bigote și psihic devastatoare, într-o lume în care drepturile omului par a fi considerate o glumă proastă.
Dezintegrare psihică la ordinea zilei
Imaginile de teroare devin din ce în ce mai clare, fără socializare, fără nimic altceva decât o rămășiță de umanitate, un individ se poate duce cu adevărat „pe apa sâmbetei”, și cum spunea Cheney, cu fiecare zi de izolare cresc șansele ca ororile să devină realitate, iar violența să se transforme într-o parte esențială a vieții din MDC.
Aici, nu sunt doar lacrimi de sânge, ci și mâncare diluată, gândaci pe farfurii, viermi în mâncare, cum afirma și un alt fost deținut, detalii care transformă acest loc într-un simulacru de închisoare, sindicalizându-se în nefericire.
Butonul de panică? O glumă proastă!
Desigur că problemele continuă, medicii dispar, iar butonul de panică e mai mult o legendă urbană. Niciun ajutor medical în fața suferinței, pentru că de ce le-ar păsa autorităților de ce trebuie să suporte cei închiși? Iar reformele? Tot un simplu vis în contextul actual, unde nimic nu pare a se schimba.
„Compania” neobișnuită a lui Maduro
Cu toate acestea, Maduro va împărți celula cu fețe cunoscute, de la fostul șef al serviciului de informații venezuelean, la alții precum cei din buncărul cartelului, menținând alianțele într-o cerc vicios.
Într-o poveste ce pare a fi scrisă de un scenarist nesăbuit, MDC rămâne simbolul unui sistem în întregime disfuncțional, iar cu fiecare alegere greșită, Maduro se adâncește într-o lume a absurdului și fricii, așa cum a fost odată faimosul lider, rămânând ca un ecou al puterii sale pierdute.
În concluzie, închisoarea MDC New York devine astfel o scenă unde verile fierbinți ale unui dictator se transformă într-un novice la căderea în abisul propriei sale imagini, terminând iarăși cu lacrimi și umbre pe pereți.
