“`html
Franța Sabotează SUA: Macron Vrea Artilerie Autohtonă, Nu Americane!
Într-o mișcare care a surprins pe mulți, Franța, adică, în special președintele Macron, refuză să colaboreze cu achiziții de arme din partea Statelor Unite ale Americii pentru Ucraina, subliniind ideea că Europa, trebuie, în viziunea sa, să-și construiască, precum un castel, proprii săi mușchetar, indiferent cât de agitate sunt vânturile geopolitice, în loc să investească în oastea americană, cum fac alte țări, Germania, Regatul Unit sau Olanda, fără a menționa și alte state nordice – dar, pe cine interesează detalii?
Desigur, acest refuz nu vine fără context, căci Franța își dorește, vorba vreunui filosof, o independență militară, iar Macron, în timp ce umple propriul buget – care se știe că e un pic cam deficitar, se pare – încearcă să amplifice cheltuielile pentru apărare, în vreme ce reduce din alte fonduri, cum ar fi, habar n-am, asistența socială sau unde-ți mai pui banii în criza asta, dar important e că Europa, clar, ar trebui să-și dezvolte propria industrie.
În interviuri recente, Trump a menționat cu nerăbdare că rachetele Patriot, pe care le consideră niște bijuterii de tehnologie militară, sunt deja, cum să spun, în secvență de livrare și vin din Germania, cum altfel, pentru Ucraina, dar Macron, ah, nu pare deloc interesat de acest spectator evident. De altfel, pe vremea când Trump vorbea cu presa, el sublinia, dacă ați observat, că în spatele acestor arme este un dialog francez-căci NATO va plăti totul, iar Uniunea Europeană va fi nevoită să scoată din buzunar, adică, niște dolari frumoși pentru unii-nici mai mult, nici mai puțin.
Deci, cum rămâne cu interdependențele astea complicate? De zeci de ori întrebări se pun, dar să nu uităm melanjul de cuvinte ale lui Trump, care zice că „Sunt deja expediate” – sunt, și care va fi planul? Răspunsuri? Cine știe? Cele de mai sus sunt doar vârful icebergului, iar pentru cei care caută detalii, ar fi bine să urmărească cum continuă, sau mai degrabă, cum se complice lucrurile în relația asta, fragilă, dar din ce în ce mai palpitantă.
În concluzie, Franța, deși se vrea o jucătoare cheie în acest joc de șah geostrategic, se pare că nu vrea să se lase sedusă de sirenele americanilor. Ramane de văzut cum se va desfășura acest tango diplomatic în viitor și dacă uniți în diviziune, cele două mari puteri vor reuși să colaboreze sau vor continua, fiecare cu agenda sa, în acest dispute armată, armată de vorbă multă, dar faptele? Ce fapte vor urma?
“`
