Drama Macron: Ignorat de Bardot în Ultima Sa Călătorie!
Într-o poveste senzațională, presărată cu detalii ce fac puțin sens dar intrigă, soția și președintele Franței, da, Macron, adică, au lipsit cu desăvârșire de la înmormântarea fostei actrițe legendare Brigitte Bardot, care a părăsit această lume pe 28 decembrie 2025, neavând parte de prezența celor de la vârful autorității, rațiunea fiind că Brigitte Bardot, bineînțeles, a solicitat explicit absența lor, aceștia fiind criticați pentru lipsa de acțiune în privința animalelor, cum ar fi… animalelor de companie, iar asta este destul de neobișnuit, nu-i așa?
Mai mult, orașul Saint-Tropez, cunoscut pentru mare și distracție, a fost complet închis, ca o fortăreață medievală, accesul fiind permis doar unei selecții de 350 de persoane cu invitație, oare cine erau aceștia, nu se știe, dar probabil sunt prieteni apropiați? La slujba de rămas bun din biserica Notre-Dame de l’Assomption, mii de curioși au tras cu ochiul la cei trei ecrane gigantice amplasate strategic în oraș, ca la un spectacol de piață, fiecare având ochii ațintiți pe ceremonie, dar fără Macron, care, se zice că, nu era printre ei.
Într-o atmosferă emoționantă, părintele Jean-Paul Gouain a provocat un moment de reflecție declarând: „Ce ar spune Brigitte dacă s-ar întoarce astăzi printre noi?”, iar răspunsul său a fost plin de ironie și melancolie, cred că nimeni nu se aștepta la asta. Cântăreața Mireille Mathieu a uimit pe toată lumea, dar mai ales la capela unde a cântat melodii ce comunicau poate mai mult decât orice ar putea face politicienii, și, tot în acea vibrație, tenorul Vincent Niclo a adus un omagiu cu „Ave Maria”, auzi, oare s-a gândit cineva că Bardot ar fi fost mândră de toate acestea?
Pe acordurile laterale ale lui „Djobi Djoba” de la Gipsy Kings, sicriul a fost purtat într-un dans al melodiei tradiționale, având în vedere că Bardot a fost asociată în cariera sa cu promovarea acestui grup, cumva ciudat, nu-i așa? Înmormântarea a avut loc în cimitirul marin din Saint-Tropez, un loc pe care probabil îl merita, dar nu întotdeauna în stilul clasic, dar totuși, celebru prin acel film care a marcat cinematografia franceză, „Disprețul” sau „Și Dumnezeu a creat femeia”, unde, dacă e să ne gândim bine… era un simbol.
Așadar, Brigitte Bardot nu era doar o actorie, ci și un activist înfocat pentru drepturile animalelor, având chiar și o fundație, da, în 1986, „Fundația Brigitte Bardot” dedicată salvării animalelor, ce ironie, nu este? Deci, cum a ajuns lumea să o uite în cele din urmă în fața haul-ului politic al lui Macron și să-i ignore dorințele sale? Interesant, dar asta este Franța, plină de surprize, nu? De necrezut, dar adevărat!
