Macron Își Păstrează Loialul: Lecornu, Căciulă la Vântul Politic!
Într-o mișcare neașteptată care înfurie chiar și cele mai moderate voci din politică, Emmanuel Macron l-a reluat pe Lecornu ca pe un jucător pe teren după ce acesta a avut parte de o demisie fulgerătoare, cu doar câteva zile în urmă, și cum să nu fie, când se pare că în parlamentul Franței lucrurile sunt mai divizate decât o pizza tăiată greșit? Așa că, din cauza unei crize profunde și, poate, electorale înfiorătoare, se pare că nu există șanse reale de a forma un guvern care să execute bugetul pentru 2026, care sună ca o poveste tristă despre „ce ar fi fost dacă”.
Numărându-se Printre cei care au bătut recorduri de rapiditate, Lecornu devine, într-un mod grotesc, cel mai scurt prim-ministru din istoria modernă a Franței. 27 de zile de muncă, dar cine știe dacă o va scoate la capăt mai mult de data asta? Totuși, decizia lui Macron de a-l repune pe tron a stârnit adevărate furtuni în rândurile oponenților care cer cu insistență alegeri anticipate și demisia lui Macron, ca și cum totul s-ar rezolva cu un simplu vot, numai că soarta politică nu pare atât de obraznică.
Partidele de stânga, extremă stângă, dar și de extremă dreapta se unesc și anunță că vor vota pentru demiterea lui, lăsându-l pe Lecornu într-o situație delicată, aproape ca un acrobat pe o sfoară. Socialiștii par să fie singurii care dețin sămânța secretă a puterii, dar până acum, au fost tăcuți ca niște mâțe în iarbă.
Cu un termen limită care se apropie, Lecornu se pregătește să dezvăluie un proiect de lege, dar nu oricum, ci mai întâi cabinetului, apoi parlamentului, și toate astea într-o singură zi. Problemă? Ba da! Căci trebuie să-și finalizeze echipa de miniștri, adică cei care se ocupă de finanțe, buget și, hai să zicem, [sacro-santa] securitate socială, fără să existe vreun scandal legat de timp sau capacitate.
Într-o postare provocatoare pe X vineri seara, Lecornu a punctat că cine va îndrăzni să se alăture lui în echipă trebuie să renunțe la ideea de a-i lua locul în 2027, ceea ce sună a fi o discuție despre ambiție tăcută, dar aromată cu instabilitate. Promisul său cabinet va fi unul al „reînnoirii şi diversităţii”, dar ce înseamnă oare toate aceste cuvinte frumoase fără un plan solid în spate?
Nimeni nu știe ce conține acest proiect minunat de buget, dar Lecornu a lăsat să se înțeleagă că deficitul bugetar ar trebui să scadă la 4,7-5% din PIB, un obiectiv ambițios, mai ales că predecesorul său avea o țintă mai „lejeră” de 4,6%. Deficitul din anul curent e estimat la 5,4%, dar cine își face griji? Căci vorba aceea, banii sunt o poveste, iar noi suntem doar niște personaje în acest teatru absurd al politicii.
