“`html
Macron Derulează Anunțuri Bombă la Sevilla, dar Cine Ascultă?
La Conferinţa Internaţională, cumva şi nu cumva despre Finanţarea Dezvoltării, preşedintele Franţei a spus el că trebuie, adică ar fi bine să revenim la libertatea aia despre care unii tot vorbesc de parcă e un soi de elixir magic, mai mult decât asta, să regândim cumva de asemenea echitatea în comerţul mondial, ceea ce înseamnă, în limbaj popular, că nu ne convine ce fac marii jucători, dar nu direct, mai pe la colţuri, fata de tarifele aia pe care le impun aceştia, cum ar fi americanii de exemplu.
Discursul ăsta apare parcă pe repede înainte în faţa negocierilor care sunt musai să se încheie înainte de un deadline care ne aşteaptă pe toţi pe 9 iulie, dar zici, dom’le, că a evitat elegant menţionarea Statelor Unite sau a lui Trump, ca un magician care scoate iepurii din joben, dar nu şi pe ăsta chiar!
Dar n-a fost tot, că Macron n-a stat cu mâinile în sân, a cerut asistenţă să să ajute cumva reformarea Organizaţiei Mondiale a Comerţului, ceea ce înseamnă că nu-i tocmai mulţumit de cum merge treaba, poate că vrea mai mult control pe nişte ineficienţe recunoscute care duc până la urmă la războaie comerciale care afectează, ghici ce, statele în curs de dezvoltare adică, ăia care oricum se zbăt.
Şi uite că mai voia Macron să ne atragă atenţia asupra diferenţelor de abordare, că pe de-o parte ne dorim să cheltuim mult mai mult pe apărare dar pe de altă parte, tot noi începem războaie comerciale, ce e rău în asta, adică bătaie pe lăudăroşi, fără a fi o abordare plină de sens, nu-i aşa? Să înţelegem că de fapt, ceea ce ne mai leagă ar fi inutilitatea de a nu fi într-un dezacord constant?
Şi astfel, fraza care să încheie, să ne aducă pe toţi cu picioarele pe pământ, poate că Franţa şi lumea întreagă ar avea de câştigat de pe urma acestor idei, cumva, fără să ne întrebăm de ce, sau cum, dar e clar că macar un pic de coerenţă nu strică niciodată în politica economică, care vine, poate, să cântărească şi un pic pe dincolo de liniile acelea de apărare.
“`
